Dicționar de sinonime
Sinonime schelălăi
Cuvântul „schelălăi” are următoarele sinonime:
schelălăi ( verb )
- a scheuna
- a chelălăi
Alte sinonime:
- a geme
- a țilăi
Sinonime Apropiate
Dex schelălăi
- SCHELĂLĂÍ, 3 schelắlăie, IV. A chelălăi. – s- + chelălăi.
- SCHELĂLĂÍ IV chelălăi.
- A SCHELĂLĂÍ pers. 3 schélălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate. /s + a chelălăi
- schelălăì v. a chelălăi: (câinii) schelălăesc sălbatic, rod oasele deoparte AL. .
- chelălăí 1 ( cîini sau vulpe, copoi sau căței) A scoate sunete plângătoare, ascuțite și dese (de durere sau, mai rar, de bucurie sau când găsesc vânat). 2 (; copii) A plânge continuu a scânci, a zmârcăi. 3 ( schelălăi) A geme.
- CHELĂLĂÍ, 3 chelắlăie, IV. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna. – Formație onomatopeică.
- CHELĂLĂÍ, chelắlăi, IV. (Despre cîini sau, rar, despre alte animale) A scoate urlete plîngătoare, ascuțite și dese. scheuna. Dar dată că lighioanele încep să chelălăie. GALACTION, O. I 49. Aiurit de huiduituri, de amenințările puștilor și de loviturile tinichelii, nenorocitul animal fugea făcînd niște salturi nebunești și chelălăind într-un chip infernal. CARAGIALE. O. II 77. Dolfa rău chelălăia. TEODORESCU, P. P. 515. ◊ (Rar, despre oameni) Copiii tremură, se feresc, încep să chelălăie. STANCU, D. 156. – Variante: schelălăí (LESNEA, I. 127, ALECSANDRI, P. III 206, ȘEZ. VII 66), schilăí (RETEGANUL, P. IV 46), schiolălăí (HOGAȘ, M. N. 187) IV.
- SCHILĂÍ IV chelălăi.
- SCHIOLĂLĂÍ IV chelălăi.