Dicționar de sinonime
Sinonime scobitură
Cuvântul „scobitură” are următoarele sinonime:
scobitură ( substantiv )
- cavitate
- adâncitură
- gaură
- văgăună
Alte sinonime:
- măceașă
- răscroială
- răscroitură
- sculptură
- concavitate
- dovâncătură
- găvănătură
- găvan
- leafă
- cioplitură
- nișă
- adâncătură
- cufundătură
- scufundătură
- scofâlcitură
- scorbelitură
- scorbură
- scâlbă
- scochină
- bortă
- zgău
- crestătură
- dăltuitură
- crestez
- cotlon
- firidă
- intrând
- ocniță
- sfiridă
Sinonime Apropiate
- găvan - scobitură, adâncitură, cavitate, gaură, strachină, blid, borcan, chisea, delușor
- cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
- scorbură - cavitate, scobitură, adâncitură
- văgăună - adâncitură, râpă, scobitură
- gaură - orificiu, bortă, cavitate, cavernă, scobitură
- groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
- adâncitură - groapă, scobitură, găvan, bortă
- răsuflătoare - aerisire, deschidere, gaură
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- firidă - boltitură, ocniță, cotlon, adâncitură
- nișă - firidă, intrând, adâncitură
- nut - uluc, canelură, șanț, scobitură
- bortă - gaură
- cavernă - grotă, peșteră, hrubă, cavitate
- crestătură - tăietură, incizie, scobitură, dinte, zimț
Dex scobitură
- SCOBITÚRĂ, scobituri, 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect. 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + -tură.
- SCOBITÚRĂ, scobituri, 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + -tură.
- SCOBITÚRĂ, scobituri, 1. Loc adîncit într-o suprafață; cavitate, gol, gaură. În urma noastră rămîneau semnele a trei pași și scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61. ♦ Văgăună. Mînăstirea Secu stă singuratică într-o scobitură a muntelui. SADOVEANU, O. VII 204. Găsii cu cale să-mi așez în scobitura stîncii tarhatul meu întreg. HOGAȘ, M. N. 162. ♦ Parte scobită a unui obiect. Scoatem apă în ciutură, o răsturnăm în scobitură. Caii sorb, tobă li se face pîntecele. STANCU, D. 248. 2. Lucrare de scobire executată într-un zăcămînt minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. ♦ Făgaș orizontal sau paralel cu stratificația unui zăcămînt, obținut prin havare.
- scobitură f. efectul scobirii: 1. excavațiune; 2. lucrare în relief; 3. loc scobit: într’o scobitură în părete ardea o candelă OD.
- scobitúră f., pl. ĭ. Loc scobit (săpătură, excavațiune, gravură). Firidă: în scobitura ziduluĭ.
Sinonimul cuvântului scobitură