Dicționar de sinonime
Sinonime sentențios
Cuvântul „sentențios” are următoarele sinonime:
sentențios ( adjectiv )
- aforistic
- pretențios
- prețios
- grav
- doctoral
- emfatic
- solemn
- apodictic
Sinonime Apropiate
- grandilocvent - afectat, emfatic, retoric, pompos, patetic, bombastic, prețios
- gravitate - importanță, seriozitate, primejdie, pericol, solemnitate, morgă, importanță, profunzime, adâncime
- emfatic - retoric, afectat, prețios, bombastic, grandilocvent
- gnomic - sentențios, aforistic, moralist
- pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
- săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
- scobi - a găuri, a ciopli, a săpa, a grava, a evacua
- sever - exigent, riguros, pretențios, aspru, rigid
- spoială - văruială, zugrăveală, pospăială, aparență, cositorie
- tablou - pictură, desen, portret, frescă, gravură, peisaj, priveliște, panoramă, listă
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
- veleitar - ambițios, pretențios, dornic de, aspirant
Dex sentențios
- SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. – Din sentencieux, sententiosus.
- SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, (Despre stil, fraze etc.) Care conține sentințe, maxime; care are caracter, ton de sentință. El îndulcește adăogînd în acel stil sentențios și banal pe care îl luase și din «Ceasornicul domnilor». IORGA, L. I 100. ♦ (Despre oameni) Care vorbește în maxime; care folosește un ton emfatic, doctoral. (Adverbial) Nu vezi? (Sentențios) Domnule Miroiu, cînd cineva, un profesor, dă 22 de mii de lei pentru o carte, asta nu e lucru curat. SEBASTIAN, T. 281. Magda mușcă, nu sărută, zisei eu sentențios. HOGAȘ, M. N. 48. Peruianu vorbea sentențios, lăsînd tonul după fiecare propozițiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 85.
- SENTENȚIÓS, -OÁSĂ (Despre stil, fraze etc.) Care este plin de maxime, de sentințe; afectat, grav. .
- SENTENȚIÓS, -OÁSĂ 1. (despre stil, ton etc.) care conține sentințe, maxime. ◊ asemănător cu o sentință (2). 2. (și ) cu un ton emfatic, grav. (< fr. sentencieux, lat. sentencious)
- SENTENȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre stil, vorbire, ton etc.) Care conține sentințe. 2) (despre persoane) Care folosește multe sentințe în vorbire; care face uz de multe maxime. 3) Care are formă de sentință. /<fr. sentencieux