Dicționar de sinonime
Sinonime sfințire
Cuvântul „sfințire” are următoarele sinonime:
sfințire ( substantiv )
- amurg
- apus
- asfințit
- biserică
- casa domnului
- consacrare
- consfințire
- fixare
- hirotonie
- hirotonire
- hirotonisire
- înserare
- seară
- stabilire
- statornicire
- canonizare
- sacralizare
- sacralizație
- sanctificare
- sacrare
- sanctificație
- sfeștanie
- târnoseală
- târnosire
- obnovlenie
- rodină
- sfințenie
- târnosanie
- târnositură
Sinonime Apropiate
- înserare - amurg, apus, asfințit, seară, crepuscul, chindie
- amurg - înserare, asfințit, apus, crepuscul, seară
- apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
- crepuscul - amurg, apus, înserare, chindie, asfințit, declin
- asfințit - amurg, apus, înserat, înserare, întunecare
- sfeștanie - sfințire, târnosire, inaugurare
- seară - înserare, amurg, crepuscul
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
- sacralitate - sfințenie, puritate
- templu - bazilică, catedrală, biserică, sinagogă
- vecernie - chindie, seară
- vestic - occidental, apusean
- vipie - arșiță, zăpușeală, caniculă
- zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
Dex sfințire
- SFINȚÍRE, sfințiri, Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. ◊ Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. ♦ Consfințire, consacrare. – sfinți1.
- SFINȚÍRE, sfințiri, Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ Consfințire, consacrare. – sfinți1.
- SFINȚÍRE, sfințiri, Acțiunea de a sfinți. Cîte tîrnosiri și sfințiri de biserici... CREANGĂ, A. 74. ♦ Consfințire, consacrare. Dreptul la muncă este condiția și rezultatul slobozeniei, exercițiul muncii este sfințirea și practica egalității. KOGĂLNICEANU, S. A. 79.
- SFINȚÍ, sfințesc, IV. 1. A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. A efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru. 3. A târnosi (o biserică). 4. A hirotonisi un preot. 5. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sventiti.
- SFINȚÍ, sfințesc, IV. 1. A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. A târnosi (o biserică). 4. A hirotonisi un preot. 5. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sventiti.
Sinonimul cuvântului sfințire