Sinonime silabisi

Cuvântul „silabisi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
• gimnastică - antrenament, exercițiu (fizic), mișcare
• citanie - citit, lectură, citire
• consulta - a întreba, a se sfătui, a chibzui, a cerceta, a studia, a citi, a examina, a vedea
• cult - instruit, citi, cultivat, învățat, școlii, livresc, cărtucăresc, savant
• cultiva - a lucra (pământul), a crește (plante / animale), a practica, a prefera (muzica), a se instrui, a citi, a se cizela, a se rafina, a se stila
• descifra - a citi, a lămuri, a rezolva
• dicțiune - rostire, pronunțare, articulare, intonație
• articulare - pronunțare
• cultivat - lucrat, crescut, cult, instruit, citi, stilat, luminat
• instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
• lector - cititor
• lectură - citire
• practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
• compliment - omagiu, elogiu, măgulire, flatare, reverență, temenea, plecăciune, salutări, urări

Dex silabisi

• SILABISÍ, silabisesc, IV. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din sillávizo (după silabă).
• SILABISÍ, silabisesc, IV. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din sillavizo (după silabă).
• SILABISÍ, silabisesc, IV. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabizá, silabizez (HASDEU, L. 136), I.
• A SILABISÍ ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa
• silabisì v. a împreuna literele în silabe.

Sinonimul cuvântului silabisi

Testează-te!