Dicționar de sinonime
Sinonime spân
Cuvântul „spân” are următoarele sinonime:
șpan ( substantiv )
- imberb
Alte sinonime:
- așchie
- administrator
- intendent
spân ( adjectiv )
- spânău
- spânzac
- spânzatic
- fără păr
- glabru
- spânatec
- spânatic
Sinonime Apropiate
- presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
- răscruce - răspântie, încrucișare, nod, întretăiere
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- vehicula - a difuza, a răspândi, a colporta
- frecvent - des, repetat, obișnuit, uzual, curent, răspândit
- intersecție - răscruce, răspântie, întretăiere
- împânzi - a înțesa, a acoperi, a întinde, a răspândi
- împrăștia - a răsfira, a dispersa, a răspândi, a pulveriza, a risipi, a răzleți, a vântura, a spulbera, a difuza
- întretăiere - interferență, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie
- lance - spadă, șpangă, suliță
- lărgi - a mări, a extinde, a întinde, a dilata, a lăți, a răspândi, a împrăștia, a difuza
- lăți - a întinde, a mări, a extinde, a lărgi, a răspândi, a împrăștia, a difuza, a propaga
- agăța - a atârna, a spânzura, a suspenda, a anina, a acroșa
- anina - a atârna, a agăța, a lega, a spânzura
Dex spân
- SPÂN, -Ă, spâni, -e, (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – *spanus.
- SPÂN, -Ă, spâni, -e, Căruia nu-i crește (aproape) deloc barbă și mustață. Față spână. Om spân. ◊ (Substantivat, ) Spânul vrea să-ți răpuie capul (CREANGĂ). – *spanus (< ).
- SPÂN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre bărbați) Căruia nu-i crește barbă și mustăți. /<lat. spanus
- spân a. și m. imberb. .
- chiosáv Spân.
- chioșắc , 1-2 (Om) spân.
- SPÎN, -Ă, spîni, -e, (Despre bărbați sau despre fața lor) Căruia nu-i crește barbă și mustață (aproape) deloc. Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ♦ (Substantivat, ) Bărbat căruia nu-i crește barbă și mustață. Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. ◊ A trage nădejde ca spînul de barbă barbă (1).
- spîn, -ă adj. (mgr. spanós, spin). Căruĭa nu-ĭ crește barba și mustățile: om spîn, față spînă. A trage nădejde ca spînu de barbă (saŭ: ca prepelița de coadă), a spera în zadar.