Dicționar de sinonime
Sinonime spăimânta
Cuvântul „spăimânta” are următoarele sinonime:
spăimânta ( verb )
- cutremura
- încrâncena
- înfiora
- înfricoșa
- îngrozi
- înspăimânta
- tremura
- zgudui
Sinonime Apropiate
- îngrozi - a înfricoșa, a înspăimânta, a speria, a cutremura, a teroriza, a înfiora, a încrâncena
- înfiora - a îngrozi, a cutremura, a înfricoșa, a zgudui, a încrâncena, a emoționa, a mișca, a răscoli
- groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- înfiorător - groaznic, îngrozitor, cutremurător, cumplit, atroce
- atroce - cumplit, teribil, groaznic, crunt, îngrozitor, fioros, înspăimântător, înfiorător
- speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
- dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
- emoție - afect, sensibilitate, tulbure, zguduire, cutremurare
- fremăta - a foșni, a murmura, a susura, a tremura, a tresălta, a se înfiora, a vibra, a pulsa, a tresări
- îngrozitor - groaznic, teribil, cumplit, grozav, fioros, oribil, zguduitor, terifiant
Dex spăimânta
- SPĂIMÂNTÁ, spăimấnt, I. și ( și ) A (se) înspăimânta. – *expavimentare.
- înspăimânta 1-2 A (se) speria.
- ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, I. A fi cuprins de spaimă. ♦ A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta.
- ÎNSPĂIMÎNTÁ, înspăimî́nt, I. A simți groază, a fi cuprins de spaimă. Chiruța se-nspăimînta, Și cătră nen’său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ♦ A pricinui spaimă, a inspira frică; a îngrozi, a înfricoșa. Nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt. EMINESCU, O. I 147. – Variantă: (învechit) spăimîntá (CREANGĂ, P. 133, TEODORESCU, P. P. 133) I.
- SPĂIMÎNTÁ I înspăimînta.
- A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. /în + a spăimânta
- A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta
- înspăimântà v. 1. a băga spaimă; 2. a fi coprins de spaimă. .
- spăimăntà v. a băga spaimă. .
- înspăĭmî́nt, înspăĭmîntătór, V. spăĭmînt, spăimîntător.