Dicționar de sinonime
Sinonime stânjenel
Cuvântul „stânjenel” are următoarele sinonime:
stânjenel ( substantiv )
- iris
- stânjen
- ceapă
- cocoș
- cocoșel
- crin
- lilie
- lilion
- paparigă
- sabie
- spetează
- stânjeniță
- tulipan
- coada-cocoșului
- cosița-fetelor
- floare-vânătă
- frunză-lată
- iarbă-lată
- lilion-păsăresc
- stânjen de baltă
- stânjen galben
- spetegioară
- crin-de-apă
- crin-galben
- lilie-galbenă
- rățișoară
Sinonime Apropiate
- crin - iris, stânjen, stânjenel
- pintenat - cocoș
- spătar - rezemătoare, spate, spetează
- gardă - pază, veghe, caraulă, strajă, paznic, planton, veghetor, apărătoare, scut (la sabie)
- gârbov - încovoiat, cocoșat, ghebos, gârbovit, cocârjat, curbat
- ghebos - cocoșat, gheboșat, gârbov, gârbovit, încovoiat
- incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
- jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
- jena - a deranja, a incomoda, a indispune, a supăra, a stânjeni, a împiedica, a tulbura, a se rușina, a se sfii
- malacof - crinolină
- aripă - margine, latură, coastă, flanc, extremă, spetează, protecție
- barză - cocostârc, stârc
- bulb - tubercul, ceapă
- cocârja - a se cocoșa, a se îndoi, a se gheboșa, a se gârbovi
- cucurigu - cocoș, galerie, mansardă
Dex stânjenel
- STÂNJENÉL, stânjenei, Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen (Iris). – Stânjen + -el.
- stânjenél ( vorbită) Securist ◊ „Stânjeneii stăteau înșirați pe traseul lui Ceaușescu. Stânjenei, adică «flori» (ce-or fi stricat bietele flori?) verticale, rigide, în plus și albastre, precum «culorile securității».” Al. Niculescu în 8/95 p. 15 (din stânjen + -el)
- STÂNJENÉL ~i m. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei mari, violete, albastre, galbene sau albe, folosită în farmaceutică și parfumerie; iris. 2) Floare a acestei plante. /stânjen + suf. ~el
- STÂNJINÉL stânjenel.
- STÎNJENÉL, stînjenei, (Și în forma stînjinel) Plantă erbacee perenă cu frunze lungi ca niște săbii și cu flori mari, violete, galbene sau albe; crește de la sine sau este cultivată ca plantă ornamentală (Iris); stînjen2, iris. La un geam deschis spre trandafiri în flacări, spre dulcea mireasmă abia simțită a stînjineilor violeți, sta răzimată în coate o fată. SADOVEANU, M. 106. Ca un albastru cîmp de stînjinei E cerul calm, catifelat de rouă. D. BOTEZ, P. O. 30. – Variantă: stînjinél, stinjinei și (rar) stînjineli (C. PETRESCU, R. DR. 70).
- STÎNJINEL stînjenel.
- stânjenei m.. pl. plantă de ornament ale cârii foi imită latul săbiei, iar florile-i mari și frumoase coloarea liliacului (Iris germanica). .
Sinonimul cuvântului stânjenel