Dicționar de sinonime
Sinonime stafie
Cuvântul „stafie” are următoarele sinonime:
stafie ( substantiv )
- fantomă
- strigoi
- apariție
- arătare
- duh
- fantasmă
- nălucă
- nălucire
- năzărire
- spectru
- spirit
- umbră
- vedenie
- viziune
- nălucitură
- năzăritură
- iazmă
- moroi
- arătanie
- necurățenie
- pater
- năhoadă
- vidmă
- vedere
- zare
- pricolici
- vârcolac
- șișcoi
Sinonime Apropiate
- nălucă - arătare, fantomă, vedenie, stafie, nălucire, năzărire, fantasmă, năzăreală, halucinație
- spectru - nălucă, vedenie, fantomă, fantasmă, stafie, arătare
- fantasmă - stafie, arătare, nălucă, strigoi, fantomă, vedenie, halucinație, himeră, închipuire
- fantomă - nălucă, închipuire, arătare, stafie, fantasmă, nălucire, vedenie
- viziune - imagine, chip, vedere, fantomă, spectru, nălucă, arătare, opinie, idee
- duh - arătare, fantomă, nălucă, strigoi, stafie, suflet, spirit, inteligență, minte
- iazmă - arătare, nălucă, stafie, vedenie, strigoi
- umbră - obscuritate, întunecime, răcoare, fantomă, spectru, nălucă, stafie, iluzie, aparență
- vârcolac - pricolici, strigoi, fantomă, spectru
- arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
- vedenie - nălucă, fantomă, spectru, halucinație, închipuire, miraj
- halucinație - vedenie, nălucire, năzărire, fantasmă, iluzie
- apariție - ivire, încolțire, arătare, naștere, publicare, tipărire, fantomă, stafie
- fantasmagorie - extravaganță, aberație, absurditate, nălucire, vedenie, închipuire
- moroi - nălucă, strigoi
Dex stafie
- STAFÍE, stafii, Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Persoană urâtă (și slabă). – stihíon.
- STAFÍE, stafii, Fantomă, nălucă, vedenie, strigoi. Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69. Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130. ◊ (Familiar) Epitet dat unei persoane bătrîne, scheletice. Baba o ține cam din scurt și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. contemporanul, VII 489. – Accentuat și: stáfie. - Variante: (învechit) stahíe (RUSSO, S. 100, ALECSANDRI, T. I 204, NEGRUZZI, S. I 206), ștáfie (NEGRUZZI, S. II 121)
- STAFÍE ~i f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo
- stafie f. 1. geniu păzitor al locurilor și zidurilor părăsite: zidarii obișnuiau. în nainte, spre a da tărie nouelor clădiri, de a îngropa în temelie umbra cuiva măsurată cu o trestie; se credea că cel cu umbra furată muria până în 40 de zile și devenia stafia nevăzută a casei; 2. fantomă, spectru: umbre, stafii despletite AL.; 3. fig. femeie bătrână și urîtă: să fugim până nu se trezește stafia AL. .
- stáfie, V. stahie.