Dicționar de sinonime
Sinonime stareț
Cuvântul „stareț” are următoarele sinonime:
stareț ( substantiv )
- egumen
- superior
- staroste
- prot
Sinonime Apropiate
- egumen - stareț
- părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
- pilă - rașpel, sprijin, protecție, favoare, proptea
- preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
- preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
- prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
- privilegia - a favoriza, a avantaja, a părtini, a proteja
- privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
- securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
- sprijini - a susține, a propti, a fixa, a rezema, a ajuta, a ocroti, a proteja, a sponsoriza, a se baza
- stâlp - pilon, pilastru, grindă, susținere, sprijin, reazem, protecție, pavăză, fruntaș
- șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
Dex stareț
- STÁREȚ, -Ă, stareți, -e, și Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire; egumen. – Din starici.
- STÁREȚ, stareți, Conducător al unei mănăstiri de călugări; egumen. Toți monahii erau în strane... și slujea părintele arhimandrit Visarion, starețul. SADOVEANU, B. 69. Alăturea stă mormîntul monahului Platon, ucenic a cuviosului stareț Paisie. NEGRUZZI, S. I 215. – Variantă: stáriț (CREANGĂ, A. 76)
- STÁREȚ ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri; egumen. /<sl. starici, starica
- stareț m. egumen. .
- stáreț (vest) și stáriț (est) m. (vsl. starĭcĭ, bătrîn , d. starŭ, bătrîn , rus, stárec, bătrîn, stariț. Cp. cu senior). Egumen, șefu uneĭ mînăstirĭ. Staroste, decan (Vechĭ): staretu bresleĭ. Șefu călușarilor (V. primicer). – Fem. stáriță f., pl. e (vsl. starica). V. prepozit.
- STÁRIȚ, -Ă și stareț.
- STÁRIȚ stareț.
- stareț, -reță.
- STÁREȚ s. (BIS.) egumen, (astăzi rar) superior, (înv. și reg.) staroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.)
- STAREȚ egumen, (astăzi rar) superior, ( și ) staroste, prot. (~ al mănăstirii Putna.)