Dicționar de sinonime
Sinonime privilegiu
Cuvântul „privilegiu” are următoarele sinonime:
privilegiu ( substantiv )
- drept, prerogativă
- avantaj, favoare, protecție
Alte sinonime:
- cinste
- binefacere
- dar
- folos
- pronomion
- înlesnire
- ușurință
- hatâr
- onoare
- favor
Sinonime Apropiate
- favoare - avantaj, concesie, hatâr, înlesnire, beneficiu, protecție, privilegiu, cinste, onoare
- prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
- înlesnire - facilitare, ușurare, favorizare, ușurință, avantaj, favoare, privilegiu, hatâr, sprijin
- pilă - rașpel, sprijin, protecție, favoare, proptea
- hatâr - plăcere, bucurie, satisfacție, avantaj, concesie, favoare
- dezavantaj - defavor, defavoare, inconvenient, neșansă, neajuns, handicap
- nepotism - favoritism, protecție, concesie, favoare
- părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
- pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- privilegia - a favoriza, a avantaja, a părtini, a proteja
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
- scofală - pricopseală, avantaj, folos, câștig
Dex privilegiu
- privilegiu , ~veleghiu, ~vele~, ~eghie , ~eghiu, ~eghium, ~lighion, ~lighiu / : ~gii, ~ri / privilegium, privilège] 1 Avantaj, scutire de obligații către stat. 2 Drept sau distincție socială care se acordă în anumite perioade sau în situații speciale unei persoane, unui grup social, unui partid, orașelor, mănăstirilor 3 Act, document prin care se acordă un privilegiu (2). 4 Drept, avantaj, libertate, favoare de care se bucură cineva sau pe care și le ia cineva datorită unor circumstanțe determinate. 5 Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori ai aceleiași persoane în satisfacerea creanței sale.
- PRIVILÉGIU, privilegii, Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. – Din privilège, privilegium.