Dicționar de sinonime
Sinonime stimul
Cuvântul „stimul” are următoarele sinonime:
stimul ( substantiv )
- excitant
- imbold
- stimulent
- impuls
- îndemn
- pornire
- îmboldire
- bold
- năstav
- porneală
- parachinisis
- mișcare
- resort
- suport
- strămurare
Sinonime Apropiate
- imbold - îndemn, stimulent, impuls, pornire, stimul, stârnire
- impuls - stimulent, îndemn, imbold, avânt, elan
- îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
- îmboldi - a îndemna, a stimula, a împinge, a impulsiona
- îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
- zori - a grăbi, a accelera, a iuți, a îmboldi, a îndemna, a stimula, a presa
- impulsiona - a stimula, a da avânt, a îmboldi, a determina, a impune
- ghes - ghiont, cot, imbold, îndemn, stimul
- îmbia - a pofti, a invita, a oferi, a îndemna, a stimula, a ademeni, a amăgi, a ispiti, a momi
- împunge - a înțepa, a înghimpa, a îmboldi, a atinge, a ironiza, a persifla, a ofensa, a zeflemisi
- mobiliza - a antrena, a aduna, a strânge, a pune în mișcare, a stimula
- activa - a lucra, a munci, a realiza, a intensifica, a dinamiza, a înviora, a stimula, a impulsiona
- antrena - a stimula, a dinamiza, a pune în mișcare, a duce, a târî, a mobiliza, a înflăcăra, a (se) ambala
- dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
- excitant - ațâțător, stimulator, provocator
Dex stimul
- STÍMUL, (1) stimuluri, , (2) stimuli, 1. (Rar) Stimulent, imbold. 2. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din , stimulus.
- STÍMUL, stimuluri, (Rar) Stimulent, imbold. Și aceasta este încă un stimul de a se pune cu toate puterile spre a face în viitor grîul curat. I. IONESCU, M. 356. ♦ Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică.
- STÍMUL Stimulent. // Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. .
- STÍMUL I. stimulent, imbold. II. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)
- STÍMUL2 ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; excitant. /<lat., it. stimulus
- STÍMUL1 ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus
- *stímul n., pl. e (lat. stimulus, din *stigmulus. V. instig), imboldire, îndemn: exemplu e un stimul puternic.
- știm 1 ( ; adesea ) Fire de lână (scurte, încâlcite și de proastă calitate) care rămân după dărăcit, în colții daracului. 2 (Pop; adesea ) Resturi de lână sau de cânepă care ies din țesături, când se dau la dârstă. 3 (Pop; ; ) Păr1 (de pe capul omului). 4 5 Iarbă deasă, scurtă și greu de cosit. 5 5 (Bot; ) Țăpoșică (Nardus stricta).
- ȘTIM, știmi, Fir de lână (scurt și de proastă calitate) care rămâne, după dărăcit, în colții daracului. – Din štim.