Sinonime strămurare

Cuvântul „strămurare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• imbold - îndemn, stimulent, impuls, pornire, stimul, stârnire
• impuls - stimulent, îndemn, imbold, avânt, elan
• îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
• îmboldi - a îndemna, a stimula, a împinge, a impulsiona
• îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
• zori - a grăbi, a accelera, a iuți, a îmboldi, a îndemna, a stimula, a presa
• impulsiona - a stimula, a da avânt, a îmboldi, a determina, a impune
• ghes - ghiont, cot, imbold, îndemn, stimul
• vargă - nuia, joardă, baghetă
• joardă - nuia, vargă
• nuia - vergea, vargă, joardă, băț
• îmbia - a pofti, a invita, a oferi, a îndemna, a stimula, a ademeni, a amăgi, a ispiti, a momi
• împunge - a înțepa, a înghimpa, a îmboldi, a atinge, a ironiza, a persifla, a ofensa, a zeflemisi
• activa - a lucra, a munci, a realiza, a intensifica, a dinamiza, a înviora, a stimula, a impulsiona
• bât - bâtă, vargă, nuia

Dex strămurare

• STRĂMURÁRE, strămurări, Băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariță. ♦ Nuia lungă, subțire și flexibilă. – *stimularia (< stimulus).
• STRĂMURÁRE, strămurări, (Învechit și popular) Băț ascuțit sau prăjină cu vîrf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers. Unii scoteau vitele cu strămurările din săivane, iar alții veneau asupra neguțătorilor cu săbiile. SADOVEANU, F. J. 444. ♦ Nuia lungă, vargă. Iar de-i trece prin luncușoară Și-i tăie o strămurare, A fi pentru a dumitale soțioară. SEVASTOS, N. 156. Ei că mi-or tăia Resteie, Bulfeie, Dalbe strămurări, Pari pentru căldări. TEODORESCU, P. P. 454. – Variantă: stremuráre (GHICA, S. XVI, ALECSANDRI, S. 66)
• STRĂMURÁRE ~ări f. înv. pop. Băț ascuțit la vârf cu care se împung animalele, când sunt îndemnate la mers. /<lat. stimularia
• strămuráre f., pl. ărĭ (din *stămurare lat. stimulare, a stimula). Rar. Nuĭa de împuns vitele ca să meargă, coadă de bicĭ: am împnns ca cu strămurarea (Sadov. VR. 1924, I, 8), s’a fudulit de nu-ĭ maĭ ajungĭ la nas nicĭ cu strămurarea (saŭ cu prăjina). – Și streminare (Cod. Vor.), stremănare, strămuráriță (CL. 1920, 521. Munt.), stremuráliță pl. e și stremurar, n., pl. e.
• STREMURÁRE strămurare.
• STRĂMURÁRE s. v. imbold, impuls, îndemn, joardă, jordie, nuia, pornire, stimul, stimulent, vargă.
• STRĂMURÁRE s. (pop.) strămurariță, (reg.) bold, (Ban.) țepușă, (înv.) strămur. (Cu ~ se îmboldesc vitele la mers.)

Sinonimul cuvântului strămurare

Testează-te!