Sinonime strămutare

Cuvântul „strămutare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• metamorfoză - schimbare, preschimbare
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• variație - schimbare, modificare, înnoire, diversificare
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• luxație - scrântitură, scrântire, dezarticulare, deplasare, dislocare
• definitiv - hotărât, încheiat, terminat, finisat, irevocabil, categoric, nestrămutat
• evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
• preschimbat - modificat, înnoit, metamorfozat
• schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
• strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
• subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
• flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare

Dex strămutare

• STRĂMUTÁRE, strămutări, Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul, prin dispoziția organului superior. – strămuta.
• STRĂMUTÁRE, strămutări, Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – strămuta.
• STRĂMUTÁRE, strămutări, Acțiunea de a (se) strămuta. 1. Mutare, dislocare. Amîndoi învățătorii și preotul, de douăzeci de ani făceau politica partidului de la guvern. Aveau legături vechi cu oamenii; o strămutare de voturi cerea muncă anevoioasă și tenace. C. PETRESCU, Î. II 142. 2. (În ) Fără (de) strămutare = fără putință de schimbare sau de modificare (a unei hotărîri). Acest călugăr... l-a hotărît, fără de strămutare, să se dacă... să se călugărească. GALACTION, O. I 86. Ori că mă va opri, sau că îmi va lăsa voie de a tipări istoria mea, am judecat fără strămutare de a cere ca să mă întorc în Moldova în viitoarea iarnă. KOGĂLNICEANU, S. 105.
• strămutare f. 1. bold de înțepat vitele; 2. cracă subțire și fragedă. .

Sinonimul cuvântului strămutare

Testează-te!