Sinonime tembel

Cuvântul „tembel” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• indolent - indiferent, nepăsător, apatic, nesimțitor, leneș, delăsător, trândav, neglijent
• delăsător - indolent, nepăsător, indiferent, apatic, pasiv, tembel, imposibil
• indiferent - nepăsător, insensibil, pasiv, impasibil, indolent, rece, apatic
• insensibil - nesimțitor, indiferent, rece, apatic, nepăsător, indolent, lăsător, inactiv
• nepăsător - apatic, tembel, delăsător, indiferent, nesimțitor, nesimțit, flegmatic, insensibil
• neglijent - nepăsător, delăsător, apatic, indolent, dezordonat, neîngrijit, îngălat, șleampăt
• trândav - leneș, inactiv, pierde-vară, farniente, trântor, târâie-brâu
• inactivitate - trândăvie, lenevie, indolență, pasivitate, inerție
• leneș - trândav, inactiv, indolent, trântor, lenevos, puturos
• nepăsare - indiferență, delăsare, pasivitate, dezinteres, lenevie, inerție, nesimțire, tembelism, indolență
• apatic - indiferent, nepăsător, insensibil, rece
• rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
• trântor - leneș, trândav, pierde-vară, puturos
• flegmatic - indiferent, apatic, insensibil, imperturbabil, nepăsător
• flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență

Dex tembel

• tembel, ~ă , 1-2 (Persoană) nepăsătoare. 3-4 (Persoană) leneșă. 5-6 (Persoană) incapabilă tălâmb (2).
• TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tembel.
• TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, Nepăsător, indiferent, indolent, lăsător. Constantin, tembel și fără darul stăruinții, din chiar croiala lui, n-a putut să rămînă la mașini și a trecut la bucătărie. GALACTION, O. I 117. Un elev leneș, tembel și greu de cap. VLAHUȚĂ, O. A. 447. Fata de împărat nu se putu împrieteni cu toți ceilalți fii de împărați, fiindcă cei mai mulți erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22.
• TEMBÉL ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește nepăsare, indiferență; nepăsător; indiferent. 2) Care denotă facultăți intelectuale reduse. /<turc. tembel
• tembel a. și m. trândav: cei mai mulți erau năzuroși, tembeli și deșuchiați. ISP. .
• tembél, -ă adj. (turc. tembel, d. pers. den-bel, care-șĭ hrănește trupu; ngr. tembélis, bg. sîrb. dembel). Apatic, trîndav: popoarele tembele îs menite peiriĭ.
• TEMBÉL adj. v. indiferent.
• TEMBEL apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, impasibil, nebriștit, rece. (Om ~; atitudine ~.)
• tembél (-lă), – Nepăsător, inert. – , timbel. tembel (Șeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), τεμπέλης, , dembel. – tembelîc, (indolență, apatie); tembelism, (indolență).
• tembel, -ă, tembeli, -e 1. nepăsător, indiferent 2. tâmpit, idiot

Sinonimul cuvântului tembel

Testează-te!