Dicționar de sinonime
Sinonime temut
Cuvântul „temut” are următoarele sinonime:
temut ( adjectiv )
- redutabil
- amenințător
Alte sinonime:
- puternic
- tare
- valoros
- potent
temut ( substantiv )
- frică
- gelozie
- teamă
- temere
Sinonime Apropiate
- temere - teamă, frică, spaimă, angoasă, îngrijorare
- frică - teamă, spaimă, groază, temere, fobie, înfricoșare
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
- grijă - teamă, frământare, preocupare, neliniște, îngrijorare, temere, aprehensiune, atenție, precauție
- fobie - frică, spaimă, groază, teamă, oroare
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
- temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
- groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
- angoasă - neliniște, teamă
- anxietate - neliniște, teamă
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
Dex temut
- temut2, ~ă 1 Care inspiră teamă (1). 2-3 , (Persoană) care se teme2 (1) temător (1).
- temut1 1 (Rar) Teamă (1). 2 Gelozie (2).
- TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, Care inspiră teamă, de care te temi. – teme.
- TEMÚT1 1. (Rar) Temere. 2. Gelozie. – teme.
- TEMÚT2, -Ă, temuți, -te, Care inspiră teamă, de care cineva se teme. Luna lui iunie a fost totdeauna, pentru sufletul meu, o lună înăbușitoare și temută. GALACTION, O. I 340. Începură să ajungă temuți, adulați, căutați. AGÎRBICEANU, S. P. 242. Cei doi conăcari duc pe temutul oaspete al țării pînă la Cerneți. IORGA, L. I 153. ♦ (Rar) Care se teme; înfricoșat. Priveau mortul fără să spună nici un cuvînt, serioși și temuți. ARDELEANU, D. 271.
- TEMÚT1, temuturi, (Rar) Faptul de a (se) teme; temere. Și-n loc de galben buzdugan, Făclii de ceară ți-au făcut În dreapta cea fără temut Și-n mîna care poartă scut, Ți-au pus un ban. COȘBUC, P. I 148. ♦ (Învechit) Faptul de a fi gelos; gelozie. Prin inimile femeilor Trec cînd săgețile iubirii, cînd ale temutului. MARIAN, NA. 249. Iunona, stăpînită de patima temutului, trimise doi șerpi la Ercule. ISPIRESCU, U. 18. Boala lui este temutul, dar fără dînsu nu trăiește. CONACHI, P. 4.
- TEMÚT ~tă (~ți, ~te) rar Care inspiră teamă. /v. a (se) teme
- temut a. de care se teme. ║ n. gelozie.
- temút, -ă adj. De care se teme lumea: om temut. (Om, femeĭe de temut, de care trebuĭe să te temĭ). S. n. fără pl. Gelozie: o chinuĭa temutu.
- teme1 Creștetul capului1 (1).