Dicționar de sinonime
Sinonime tensionat
Cuvântul „tensionat” are următoarele sinonime:
tensionat ( adjectiv )
- întins
- încordat
Sinonime Apropiate
- încordat - tensionat, febril, intens, însuflețit, viu, dinamic
- răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
- vast - întins, amplu, imens, enorm, mare, bogat
- încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
- larg - întins, extins, mare, vast, amplu, cuprinzător, spațios, generos, galanton
- lat - întins, vast, larg, amplu, nemișcat, mort, inert
- lătăreț - turtit, plat, întins
- lunguieț - întins, prelung, înalt, alungit
- nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
- amplu - mare, vast, întins, larg, dezvoltat, cuprinzător, imens
- cuprinzător - întins, vast, mare, încăpător, voluminos, larg, amplu
- enciclopedic - vast, cuprinzător, complex, amplu, întins, multilateral
- extins - întins, mărit, amplificat, lărgit, sporit
- lung - întins, prelung, mare, alungit, lunguieț, îndelungat, mult
- mare - întins, vast, cuprinzător, amplu, încăpător, spațios, voluminos, gros, larg
Dex tensionat
- tensionat, ~ă 1 ( fibre textile, coarde elastice) Întins (prin procedee mecanice). 2 (; o situație, o stare ) Încordat. 3 (; persoane) Care este într-o stare de mare încordare psihică încordat, surescitat.
- TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ Care este încordat psihic. – tensiona.
- TENSIONÁT, -Ă (tehn.) întins (prin procedee mecanice). ◊ (; despre o situație) încordat. ◊ (; despre oameni) în stare de mare tensiune nervoasă. (< tensiona)
- tensiona 1 ( fibre textile, coarde elastice) A întinde (prin procedee mecanice). 2 A produce încordare psihică.
- TENSIONÁ, tensionez, I. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ A produce încordare psihică. – Din tensionner.
- TENSIONÁ I. 1. A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. .
- TENSIONÁ tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner)
- tensioná I A produce încordare ◊ „Dar un joc simulat, inautentic, un joc ce nu decomprimă, ci tensionează spiritul, o falsă jubilație ” 9 V 74 p. 5 (din tensiune; Guțu Romalo C.G. 168169, atestări din 1971)
- A TENSIONÁ ~éz tranz. 1) tehn. (corpuri elastice) A trage, mărind dimensiunile (lungind sau lărgind). 2) (situații, relații) A aduce în stare de tensiune. /<fr. tensionner
- TENSIONÁT adj. 1. v. întins. 2. încordat. (Relații ~.)