Dicționar de sinonime
Sinonime tescui
Cuvântul „tescui” are următoarele sinonime:
tescui ( verb )
- burduși
- ghemui
- îndesa
- înghesui
- îngrămădi
- ticsi
- a presa
- a stoarce
- a zdrobi
Sinonime Apropiate
- îndesa - a înghesui, a burduși, a presa, a îngrămădi, a ticsi, a se aglomera, a se îmbulzi, a se buluci, a bătători
- înghesui - a îngrămădi, a îndesa, a buluci, a burduși, a ticsi, a aglomera
- ticsi - a înghesui, a îngrămădi, a umple, a îndesa
- ticsit - încărcat, îndesat, plin, îngrămădit, burdușit
- îngrămădi - a înghesui, a aglomera, a îndesa, a ticsi, a se îmbulzi
- îndesat - înghesuit, îngrămădit, ticsit, încărcat, înțesat, dens, des, masiv, compact
- burduși - a umple, a îngrămădi, a îndesa, a ticsi, a bate, a snopi, a stâlci, a buși, a se coji
- căptuși - a dubla, a îngrașă, a pune peste, a îndesa, a ticsi, a burduși, a înghesui, a înhăța, a înșfăca
- aglomera - a îngrămădi, a ticsi, a aduna, a înghesui
- strâmtora - a înghesui, a presa, a îngusta, a apăsa
- învălmășeală - forfoteală, îngrămădire, înghesuială, îmbulzeală, aflux, aglomerație
- ghemui - a se chirci, a se strânge, a se contracta, a (se) a duna, a se încovriga, a îngrămădi
- îmbulzi - a se grămădi, a se buluci, a se înghesui, a se îndesa
- aglomerație - înghesuială, îngrămădire, îmbulzeală, afluență, învălmășeală
- bătători - a presa, a bate, a îndesa, a bătuci
Dex tescui
- tescui 1 ( struguri, fructe ) A presa pentru a stoarce mustul. 2 (; brânză, caș) A apăsa cu teascul. 3 A supune (pe cineva) la supliciu cu teascul (5) a chinui, a tortura. 4-5 A (se) chinui (4, 7). 6 (; ; obiecte, ființe ) A îndesa. 7 A tipări cu ajutorul teascului (7).
- TESCUÍ, tescuiesc, IV. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din tĕskovati.
- TESCUÍ, tescuiesc, IV. 1. A presa pentru a stoarce ceva; a pune la teasc. () se sară și se tescuiește spre a se scurge apa din el. I. IONESCU, D. 403. ♦ A strînge, a apăsa, a îndesa. Fără să îmi pot tescui în mine nemulțumirea... am cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Fără voie el se uită la palma care a tescuit și frămîntat mărgelele, ca și cum ar fi voit să o mustre de păcatul făcut. GANE, N. II 29. 2. A umple (ceva) prin îndesare; a îndesa, a ticsi. Puse mîna ca să-și pipăie portofelul tescuit cu hirtii. SLAVICI, N. II 311.
- A TESCUÍ ~iésc tranz. 1) (struguri, fructe, căpșuni etc.) A da la teasc, presând. 2) fig. rar (lucruri) A băga cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai multe; a îndesa; a înghesui; a ticsi. /teasc + suf. ~ui
- tescuì v. a stoarce cu teascul. .
- tescuĭésc v. tr. (vsl. tĭeskovati sen, a se tescui, tiskati, a tescui. V. ticsesc). Pun la teasc (storc orĭ îndes).
- tescui ( 1 și 3 tescuiesc, tescuiască)
- tescuesc, -uiască 3 , -uiam 1