Dicționar de sinonime
Sinonime titan
Cuvântul „titan” are următoarele sinonime:
titan ( substantiv )
- uriaș
- colos
- gigant
- tătar
Sinonime Apropiate
- titanic - colosal, uriaș, gigantic, imens, groaznic, extraordinar
- colos - gigant, titan, uriaș, namilă, imensitate
- gigant - uriaș, enorm, colos, namilă
- astronomic - imens, uriaș, colosal, enorm, gigant
- enorm - imens, uriaș, colosal, gigantic, extraordinar, uimitor
- fabulos - fantastic, colosal, uriaș, grozav, neobișnuit, gigantic, enorm, nemaipomenit, minunat
- piramidal - colosal, enorm, fantastic, uriaș
- formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
- matahală - namilă, colos, uriaș, huidumă, zdrahon
- răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- ghemotoc - cocoloș, mototol, ghem, boț
- groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
Dex titan
- titan2 1 Element chimic răspândit în natură sub formă de compuși, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale și, sub formă de oxid, ca pigment alb. 2 Alb de ~ Oxid întrebuințat în pictură, ca pigment alb.
- titan1 1 Fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus, care au luptat împotriva lui Zeus pentru supremație. 2 Om extraordinar de mare și de puternic gigant, uriaș. 3 Om cu calități extraordinare, capabil de realizări excepționale.
- titan3 tetanos
- TITÁN1 Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din titane.
- TITÁN2, titani, Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din titan, Titan, -anis.
- TITÁN1 Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din titane.
- TITÁN1 Metal cu duritate mare, care se găsește răspîndit în natură sub formă de compuși.