Sinonime trântire

Cuvântul „trântire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
• spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
• vastitate - imensitate, întindere, amplitudine, amploare
• larg - întindere, cuprins, lărgime
• lungime - extindere, mărime, extensiune, durată, întindere, distanță, măsură
• mărime - întindere, dimensiune, măsură, calibru, volum, cantitate, înălțime, statură, talie
• ambitus - diapazon, întindere, registru
• amploare - întindere, mărire, dezvoltare, volum, dilatare, expansiune, amplitudine
• anvergură - întindere, lărgime, spațiu
• areal - arie, întindere, suprafață
• dimensiune - mărime, întindere, calibru, gabarit, volum
• cadru - ramă, pervaz, toc, canat, întindere, spațiu, teren, domeniu, peisaj
• cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
• continuare - urmare, prelungire, succesiune
• cuprins - întindere, spațiu, teritoriu, suprafață, loc, ținut, regiune, conținut, corp

Dex trântire

• trântire 1 Doborâre la pământ trântit1 (1), trânteală (4). 2 Înfrângere. 3 Aruncare a unui obiect, a unei poveri cu putere (sau cu ciudă), izbindu-le de ceva trântit1 (2), trânteală (5). 4 Trântă (1). 5 Trânteală (2).
• TRÂNTÍRE, trântiri, Acțiunea de a (se) trânti și rezultatul ei. – trânti.
• trânti1 1 A culca la pământ a doborî. 2 (Subiectul indică animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa. 3 A face să cadă la un examen, la o votare a respinge. 4 ( un obiect, o povară ) A arunca cu putere (sau cu ciudă), izbind de ceva. 5 A ~ (pe cineva) de (sau la) pământ A doborî (pe cineva). 6 A ~ (pe cineva) la dubă (sau la gros, la temniță) A băga (pe cineva) la închisoare. 7 A o (sau a i le) ~ (cuiva) în obraz (sau în nas) sau a i-o ~ (cuiva) A spune cuiva ceva fără menajamente, în față. 8 ( ușa, poarta) A face să se izbească cu putere. 9 (; un pumn, ghiont ) A lovi (pe cineva) a aplica, a da. 10 A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui a troncăni (2). 11 A se așeza brusc, amncându-se cu toată greutatea corpului. 12 A se așeza într-o poziție comodă a se tolăni (1). 13 A se culca (12). 14 A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte. 15 A se îmbrăca în grabă, neglijent. 16 A se lua la trântă (1) a se turna1 (11). 17 A face ceva (acționând energic, în grabă, violent, zgomotos). 18 A se ruga de cineva.
• trânti2 A face trând2 la picioare.

Sinonimul cuvântului trântire

Testează-te!