Dicționar de sinonime
Sinonime trăncănit
Cuvântul „trăncănit” are următoarele sinonime:
trăncănit ( substantiv )
- flecăreală
- flecărie
- flecărire
- flecărit
- limbuție
- pălăvrăgeală
- pălăvrăgire
- pălăvrăgit
- sporovăială
- sporovăire
- sporovăit
- tăifăsuială
- tăifăsuire
- tăifăsuit
- trăncăneală
- vorbăraie
- vorbărie
- locvacitate
- logoree
- pălăvăcăială
- pălăvrăgitură
- pălăvrit
- trancana
- treanca-fleanca
- leorbăială
- procovanță
- stroncănire
- clănțăneală
- dârdâială
- dârdâit
Sinonime Apropiate
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- frazeologie - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
- fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
- cazuistică - sofistică, arguție, vorbărie
- tiradă - retorică, vorbărie
Dex trăncănit
- trăncănit1 1 Troncăneală (1). 2 Trăncăneală1 (2).
- trăncănit3, ~ă trincănit
- trăncănit2, ~ă , 1-2 Trăncănitor (1-2).
- TRĂNCĂNÍT Faptul de a trăncăni. – trăncăni.
- TRĂNCĂNÍT 1. Faptul de a trăncăni; vorbărie deșartă, trăncăneală. 2. Zgomot (ritmic). Se uită la pendula cu amorași de bronz și flori de alamă. Ea singură îi auzea trăncănitul metalic. DUMITRIU, B. F. 55.
- trăncăni2 (; subiectul este calul) A mânca.
- trăncăni1 1 A troncăni (1). 2 (; ; clopot) A bate (170). 3 (; ; căruță) A zdruncina. 4 A vorbi mult și fără rost a flecări, a melița, a pălăvrăgi, a sporovăi, a leorbăi, a tălăpăni (2), a tărămtăti, a tocăni (3), a tolocăni (3), a tonoci (1), a torosi, a troncăi (2), a troncăni (2), a troscoti. 5 A spune minciuni.
- TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, IV. și A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + -ăni.
- TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, IV. 1. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul. REBREANU, R. I 145. Și trăncănea înainte, cu acea exasperantă vervă și uitare de sine a oamenilor bolnavi de limbuție. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Ia nu mai trăncăni și tu de acolo... îi ziseră frații rîzînd. ISPIRESCU, L. 313. ◊ Bătrîna... trăncănește verzi și uscate. ODOBESCU, S. III 120. 2. A face zgomot, lovind anumite obiecte unele de altele; a hodorogi, a troncăni.
Sinonimul cuvântului trăncănit