Dicționar de sinonime
Sinonime tăinuire
Cuvântul „tăinuire” are următoarele sinonime:
tăinuire ( substantiv )
- ascundere
- secret
- taină
- mascare
- dosire
Sinonime Apropiate
- dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
- taină - secret, enigmă, mister, dogmă
- ascunzătoare - cotlon, tainiță, ascunziș ascunziș, ascunzătoare, refugiu, adăpost, cotlon, taină, secret
- enigmă - taină, mister, secret, ciudățenie, ghicitoare, șaradă, rebus
- mister - taină, secret, enigmă
- arcan - laț, prinzătoare, taină, mister, secret
- sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
- secreție - produs, substanță (glandulară), secretare
- spovedanie - mărturisire, confidență, destăinuire, spovadă
- tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
- trăda - a înșela, a deconspira, a dezvălui (un secret), a da de gol, a vinde, a fi perfid, a-și călca jurământul
- glandă - organ (secretar)
- incognito - într-ascuns, în taină, discret, nedeclarat, neprevăzut
- machiaj - fardare, sulemenire, boire, mascare, fard, grimă, suliman, dres, mască
- minune - miracol, taină, semn, mândrețe, frumusețe, splendoare
Dex tăinuire
- tăinuire 1 Păstrare a unei taine (1). 2 Înțelegere ascunsă. 3 Secret2 (3). 4 Cu ~ Tainic (8). 5 Infracțiune care constă în primirea, transformarea sau valorificarea unui bun, în scopul realizării unui folos material, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte ilicite.
- TĂINUÍRE, tăinuiri, Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – tăinui.
- TĂINUÍRE Acțiunea de a tăinui; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină.
- TĂINUÍRE ~i f. 1) A TĂINUI. 2) jur. Infracțiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală. /v. a tăinui
- tăinui 1 A păstra o taină (1) în legătură cu ceva sau cu cineva. a ascunde, a tăgădui (4), a titcui (1). 2 Rău am mai ~t-o Rău mi-a mai umblat. 3-4 A (se) feri de cineva (sau de ceva) pentru a nu fi văzut sau găsit a (se) ascunde. 5 A săvârși o tăinuire (5). 6 A tăifăsui.
- TĂINUÍ, tăinuiesc, IV. 1. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ (Rar) A se ascunde. 2. A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + -ui.