Dicționar de sinonime
Sinonime urâți
Cuvântul „urâți” are următoarele sinonime:
urâți ( verb )
- a [se] deforma
- a [se] desfigura
- a [se] poci
- a [se] schimonosi
- a [se] sluți
- a [se] strâmba
- a [se] scălâmbăia
- a [se] scofâlci
- a [se] hâzi
- a [se] șonți
- a [se] grozăvi
- a se sluți
- a se poci
- a se diforma
Sinonime Apropiate
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
- sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
- desfigura - a sluți, a deforma, a poci, a schimonosi
- deforma - a desfigura, a denatura, a modifica, a strica, a altera, a sluți, a urâți, a poci, a minți
- stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
- stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
- strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
- răstălmăci - a deforma, a mistifica, a diforma, a contraface
- schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
- scofâlci - a se deforma, a se coșcovi, a se descărna
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- hidos - dezgustător, urât, monstruos, groaznic, oribil, hâd, slut, pocit, desfigurat
- mutila - a schilodi, a sluți, a estropia, a ciungi, a desfigura
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- relief - configurație, conformație, contur, formă
Dex urâți
- URÂȚÍ, urățesc, IV. și A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
- URÂȚÍ, urâțesc, IV. și A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
- A SE URÂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât
- A URÂȚÍ ~ésc tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât
- URẤT, -Ă, (I) urâți, -te, , (II) , (III) I. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie; pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre vreme) Posomorât, ploios, friguros. II. într-un mod neplăcut, nepotrivit; imoral. ◊ A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ◊ De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – urî.