Dicționar de sinonime
Sinonime uscățiv
Cuvântul „uscățiv” are următoarele sinonime:
uscățiv ( adjectiv )
- slab
- costeliv
- jigărit
- pipernicit
- pirpiriu
- prăpădit
- prizărit
- răpciugos
- sfrijit
- slăbănog
- uscat
- uscăcios
- mârșav
- rău
- sec
- secățiu
- secățiv
- ogârjit
- pogârjit
- slăbit
- tras
- slăbănogit
- pierit
- mârcav
- mârced
- mișel
- supt
Sinonime Apropiate
- slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
- pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
- anemic - slab, firav, slăbit, epuizat, nerezistent, slăbănog
- pipernicit - pirpiriu, mărunt, nedezvoltat
- schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- șontorog - șchiop, infirm, olog, bătrân, slăbănog, fără vlagă
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
- mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- astenic - slab, fără vlagă, istovit, slăbănog
Dex uscățiv
- USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + -iv.
- USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Slab, costeliv. În vreme ce oamenii se frămîntau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său, Costică. REBREANU, R. II 28. Scotoci uscățivul meu călugăr printre hribii rămași în traistă. HOGAȘ, M. N. 119. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. ♦ (Rar, despre plante sau părți ale lor) Fără frunze; gol, uscat. Vîntul tăios... smulgea ultimele frunze moarte, ciocnea ramurile uscățive unele de altele. DUMITRIU, N. 184.
- USCĂȚÍV ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care are corp format numai din mușchi și din oase (fără nici un pic de grăsime); costeliv. /uscat + suf. ~iv
- uscățiv a. cam uscat, înalt și jigărit: uscățiv așa cum este EM.
- uscățív, -ă adj. (d. uscat). Slab, dar sănătos: om uscățiv.
- USCĂȚÍV adj. 1. v. slab. 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.)
Sinonimul cuvântului uscățiv