Dicționar de sinonime
Sinonime vâj
Cuvântul „vâj” are următoarele sinonime:
vâj ( substantiv )
- bătrân
- moș
- moșneag
- ghiuj
Sinonime Apropiate
- unchiaș - bătrân, moș, moșneag
- bătrân - străvechi, vechi, vârstnic, trecut, învechit, moș, moșneag, unchiaș
- moș - moșneag, bătrân, unchiaș, bunic, strămoș
- moșneag - moș, unchiaș, bunic
- babalâc - moșneag, hodorog, căzătură, baccea, ramolit
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- părintesc - patern, strămoșesc
- pepene - harbuz, cantalup, lubeniță, zemos, bostan, curcubete
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- prezentabil - arătos, bine, atrăgător, îngrijit, frumos, chipeș
- pufos - scămos, afânat, moale
- răsunător - vibrant, sonor, impresionant, faimos, memorabil
- răzeș - moșnean, țăran liber
- sclavie - sclavaj, robie
- serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
Dex vâj
- VÂJ Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt, de curgerea năvalnică a unei ape, de mișcarea unui corp care străbate cu viteză un spațiu etc. – Onomatopee.
- VÂJ2, vâji, Om bătrân, moșneag, ghiuj. – viži.
- VÂJ1 Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vâjâitul vântului, de curgerea năvalnică a unei ape sau de mișcarea unui corp care străbate cu viteză aerul. – Onomatopee.
- VÂJ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năvalnică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). /Onomat.
- vâj a. Tr. bătrân. .
- vâj! int. ce imită sunetul valurilor sau al vântului în mișcare. .
- VÎJ2, vîji, (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.
- VÎJ1 (Adesea repetat sau cu prelungirea consoanei finale) Onomatopee care redă zgomotul produs de suflarea vijelioasă a vîntuiui, de curgerea năvalnică a unei ape sau de mișcarea unui corp care taie aerul cu viteză. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci. (Coasa). ȘEZ. IV 84.
- ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.
- 2) vîj interj. care arată huĭetu unuĭ vînt puternic pintre trestiĭ, ranurĭ, frînghiĭ de corabie ș. a. V. vîjîĭ.