Sinonime răsunător

Cuvântul „răsunător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vibrant - trepidant, tremurător, palpitant, impresionant, patetic, mișcător
• mișcător - instabil, mobil, variabil, schimbător, emoționant, impresionant, duios, răscolitor, vibrant
• eclatant - impresionant, frapant, răsunător, zgomotos, izbitor, bătător la ochi, strălucitor, fastuos, falnic
• prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
• răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
• spectaculos - grandios, fastuos, strălucit, impresionant
• strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
• uluitor - nemaipomenit, extraordinar, impresionant, teribil
• vestit - anunțat, informat, prevenit, prezis, celebru, faimos, reputat, cunoscut, strălucit
• falnic - măreț, impresionant, grandios, impozant, arătos, splendid, semeț, trufaș, mândru
• fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
• fonic - sonor, acustic
• fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
• glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
• impozant - impunător, grandios, măreț, falnic, impresionant, minunat

Dex răsunător

• răsunător, ~oare 1-2 , (Care răsună) (1) puternic și prelung răsunetos. 3 Care se aude de (sau până) departe. 4-5 , Zgomotos. 6 ( spații) În care se împrăștie sau se concentrează sunetele. 7 Care impresionează puternic. 8 Care este de mare efect. 9-10 , (În mod) afectat (3).
• RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, (Adesea adverbial) Care sună puternic și prelung; care se aude de (sau până) departe. ♦ (Despre spații) În care se împrăștie sau se concentrează zgomote, sunete. ♦ Care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare. – Răsuna + -ător.
• RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, 1. Care răsună puternic și prelung; care se aude de (sau pînă) departe. Pasul răsunător al sentinelei se opri. DUMITRIU, N. 139. Se strecură iar în odaia unde boierul Stroie își ridica glasul răsunător. SADOVEANU, O. VII 54. Cîte și mai cîte nu cînta Mihai lăutarul, din gură și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, O. A. 92. ◊ (Adverbial) Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. ♦ (Despre spații) În care se împrăștie sau se pot produce zgomote, sunete. Cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. Lasă ochii tăi să zboare Peste dealuri și cîmpii... Peste ape curgătoare Și dumbrăvi răsunătoare. ALECSANDRI, P. II 93. 2. Care produce uimire, care impresionează puternic (prin noutate sau prin valoare); care este de mare efect. Din lupta lui contra lui Ludovic Bonaparte... au ieșit pamfletele lui răsunătoare. SADOVEANU, E. 227.

Sinonimul cuvântului răsunător

Testează-te!