Dicționar de sinonime
Sinonime vânător
Cuvântul „vânător” are următoarele sinonime:
vânător ( substantiv )
- prinzător
- pușcaș
- pușcător
- braconier
- bucanier
Sinonime Apropiate
- spațios - încăpător, larg, cuprinzător, mare
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- frapant - izbitor, șocant, uimitor, surprinzător
- imprevizibil - neașteptat, subit, neprevăzut, surprinzător
- larg - întins, extins, mare, vast, amplu, cuprinzător, spațios, generos, galanton
- mirabil - minunat, fantastic, surprinzător, fermecător
- amplu - mare, vast, întins, larg, dezvoltat, cuprinzător, imens
- cinegetic - vânătoresc
- complex - cuprinzător, asamblat, compozit, multilateral, polimorf, polivalent, combinat
- descurcăreț - abil, iscusit, isteț, activ, energic, întreprinzător, afacerist
- enciclopedic - vast, cuprinzător, complex, amplu, întins, multilateral
- epatant - șocant, impresionant, surprinzător, uimitor
- mare - întins, vast, cuprinzător, amplu, încăpător, spațios, voluminos, gros, larg
- bogat - înstărit, avut, bogătaș, cu cheag, cu stare, prosper, cuprins, pricopsit, roditor
Dex vânător
- VÂNĂTÓR, vânători, 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – venatorem.
- VÂNĂTÓR ~i m. Persoană care vânează; om care practică vânătoarea. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preț. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestrași și călărași. ◊ ~ de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiții de munte. /<lat. venatoren
- vânător m. 1. cel ce vânează, cui îi place vânătoarea; 2. pl. corp de trupe: armata română numără douăzeci regimente de vânători. .