Dicționar de sinonime
Sinonime împunsătură
Cuvântul „împunsătură” are următoarele sinonime:
împunsătură ( substantiv )
- înțepătură
- ironie
Alte sinonime:
- persiflare
- zeflemea
- puntură
- ofensă
- ironizare
Sinonime Apropiate
- săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
- șfichi - pleasnă, sfârc, înțepătură, ironie, sarcasm
- zeflemea - ironie, sarcasm, înțepătură
- ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură
- săgetătură - junghi, înțepătură
- glumă - spirit, calambur, bășcălie, umor, ironie, haz, ghidușie, farsă, poznă
- bășcălie - batjocură, glumă (proastă), ironie
- duh - arătare, fantomă, nălucă, strigoi, stafie, suflet, spirit, inteligență, minte
Dex împunsătură
- împunsătură 1-6 Împungere (1-6). 7 Contrazicere. 8 Ofensare. 9-11 Împungere (9-11). 12 Împungere (2) cu acul la cusături. 13 Loc unde a pătruns acul sau vârful ascuțit al altui obiect.
- ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, 1. Împungere cu acul, la cusături; locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Înțepătură (2). – Împuns ( lui împunge) + -ătură.
- ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, 1. (La cusături) Împungere cu acul; locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. Înțepătură (2). – Împuns ( lui împunge) + -ătură.
- ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, 1. (La cusături) Împungere cu acul; locul unde s-a împuns. () Cusătură Fără împunsătură (Scrisoarea). GOROVEI, C. 341. ♦ Înțepătură. Degete pline de împunsături. 2. Vorbă de spirit usturătoare, glumă înțepătoare; înțepătură cu vorba, aluzie răutăcioasă. Au început să se-ntețească femeile la vorbă, și din vorbă la împunsături, și de-acolea ceartă la toartă. CARAGIALE, P. 108. A mai avut cu amicul său oarecare mici împunsături. id. O. III 265. Satirele lui sînt înarmate cu împunsături. GHICA, S. 672.
- ÎMPUNSĂTÚRĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin împungere; înțepătură. 2) Împungere nerepetată. 3) Loc împuns. 4) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; înțepătură; șfichi. /împuns + suf. ~ătură
- împunsătură f. 1. efectul împungerii: îmboldire; 2. fig. vorbă isteață plină de vioiciune.