Sinonime înmormânta

Cuvântul „înmormânta” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• îngropa - a înmormânta, a înhuma, a astruca, a se cufunda, a se izola, a se exila
• înhuma - a îngropa, a înmormânta
• ignorare - neglijare, omitere, nesocotire, uitare
• neglija - a omite, a uita, a ignora, a nesocoti, a delăsa, a trece cu vederea
• nesocoti - a desconsidera, a ignora, a uita, a neglija, a nu ține cont, a trece cu vederea
• uita - a trece cu vederea, a neglija, a omite, a nu ține seama, a privi, a vedea, a observa
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• privi - a se uita, a scruta, a vedea, a căuta, a (se) interesa, a (se) preocupa
• privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
• vacuum - vacuitate, vid, deșert
• veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
• vedea - a privi, a se uita, a zări, a observa, a cerceta, a descifra, a înțelege, a pricepe, a se arăta
• grohot - grohăit, guițat, pietriș, grohotiș, bolovăniș
• hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie

Dex înmormânta

• înmormânta 1 A pune un mort în mormânt. 2-3 A (se) îngropa. 4 A da ceva uitării.
• ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, I. 1. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. și A (se) îngropa (II 2). ♦ A da ceva uitării. – În + mormânt.
• A ÎNMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a îngropa; a înhuma. 2) rar A astupa din toate părțile, ascunzând privirii. 3) fig. A lăsa să fie uitat; a da uitării. /în + mormânt
• înmormântà v. a pune în mormânt un cadavru uman.
• ÎNMORMÎNTÁ, înmormîntez, I. 1. (Cu privire la morți) A pune, a așeza (cu ceremonie) în mormînt; a îngropa. Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40. Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102. ◊ M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61. 2. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102. ◊ Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70. – Variantă: mormîntá (MACEDONSKI, O. I 31) I.
• MORMÎNTÁ I înmormînta.
• înmormîntéz, a -á v. tr. (d. mormînt). Pun în mormînt, îngrop cu oarecare ceremonie un mort. Fig. Daŭ uĭtăriĭ: a înmormînta un proĭect. – Și îmorm-. În Serbia morm-.
• mormîntéz, V. înm-.
• înmormântez.
• ÎNMORMÂNTÁ vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.

Antonime înmormânta

• A înmormânta ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma

Sinonimul cuvântului înmormânta

Testează-te!