Dicționar de sinonime
Sinonime înmărmuri
Cuvântul „înmărmuri” are următoarele sinonime:
înmărmuri ( verb )
- a înlemni
- a încremeni
- a rămâne tablou
- a împietri
- a paraliza
- a îngheța
- a înțepeni
Alte sinonime:
- petrifica
- a mărmuri
- a [se] petrifica
- a [se] întrecleți
- a merei
- a [se] înțeleni
Sinonime Apropiate
- înlemni - a încremeni, a înmărmuri, a împietri, a înțepeni, a îngheța
- înțepeni - a fixa, a prinde, a proțăpi, a împietri, a încremeni, a înlemni, a îngheța
- îngheța - a degera, a congela, a înlemni, a încremeni, a înmărmuri
- împietrit - încremenit, înmărmurit, împietrit
- pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
- fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
- amorți - a înțepeni, a paraliza, a insensibiliza
- amuți - a tăcea (subit), a încremeni, a înlemni, a muți
- mort - decedat, dispărut, răposat, defect, încremenit, inert, paralizat, nemișcat, țeapăn
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
- fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
- geros - (foarte) rece, înghețat, friguros, glacial
- glacial - înghețat, polar, rece, distant, neprietenos, rezervat
- hieratic - sfânt, sacru, rigid, static, înțepenit
Dex înmărmuri
- ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, IV. și A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.
- ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, IV. (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ fact. Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.
- A ÎNMĂRMURÍ ~ésc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură
- înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).
- înmărmurésc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, împetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. – Și îmărm-.
- înmărmuresc, -ream 1
- ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)