Sinonime însoțitor

Cuvântul „însoțitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• acolit - însoțitor
• companion - însoțitor
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
• trăsnaie - năzbâtie, poznă, șotie, boacănă
• ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
• însoți - a întovărăși, a acompania, a conduce, a se asocia, a se uni, a se alătura
• întovărăși - a se însoți, a (se) asocia
• jumătate - doime, a doua parte, pe din două, mijloc, centru, soție, nevastă
• asocia - a se însoți, a se grupa, a se uni, a se lega, a se întovărăși, a se prinde
• asociație - societate, grupare, însoțire, tovărășie
• camarad - coleg, prieten, tovarăș, ortac
• consoartă - soție, nevastă, femeie
• babă - bătrână, mătușă, nineaca, soție, nevastă
• confrate - coleg, camarad

Dex însoțitor

• însoțitor, ~oare 1-4 , a (Persoană) care însoțește (1-2) pe cineva. 5 ~ de vagoane Funcționar la căile ferate care supraveghează un vagon de la stația de pornire până la destinație.
• ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, , și (Persoană) care însoțește, care întovărășește pe cineva sau ceva. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + -tor.
• ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, , și (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + -tor.
• ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, Care întovărășește, care însoțește. Personalul însoțitor al trenului. ◊ (Substantivat) Însoțitorii noștri soseau la timp. STANCU, U.R.S.S. 71. Mulțumesc micilor însoțitori pentru serviciul făcut. SAHIA, U.R.S.S. 189.
• ÎNSOȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care însoțește (ceva sau pe cineva). /a însoți + suf. ~tor
• însoțitor m. cel ce însoțeste.
• ÎNSOȚITÓR s. tovarăș, (livr.) companion, (înv. și pop.) soț, (înv. și reg.) soție, (înv.) petrecător. (~ la un drum.)
• ÎNSOȚITOR tovarăș, companion, ( și ) soț, ( și ) soție, petrecător. (~ la un drum.)

Sinonimul cuvântului însoțitor

Testează-te!