Dicționar de sinonime
Sinonime șoptit
Cuvântul „șoptit” are următoarele sinonime:
șoptit ( adjectiv )
- murmurat, șușotit, în șoaptă, încet
- tainic, ferit, în surdină
Alte sinonime:
- îngânat
- șopotit
- încetișor
- în taină
- cu fereală
Sinonime Apropiate
- singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- psalmodia - a înota, a cânta (încet), a murmura, a recita (lent)
- secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
- slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
- sufla - a respira, a expira, a adia, a trece, a bate (un curent), a șopti, a grăi, a spune (încet), a polei
- șopti - a murmura, a susura, a vorbi încet, a sufla, a șușoti
- tenebros - întunecat, sumbru, neguros, misterios, neclar, tainic, ascuns, învăluit
- totdeauna - mereu, necontenit, pururea, neîncetat, veșnic, oricând
- variat - diferit, deosebit, felurit, divers, schimbat
- zăbavă - încetineală, întârziere, lentoare, tărăgăneală, răgaz, odihnă, distracție
- fredona - a cânta (încet), a îngâna, a intona
- greoi - lent, încet, moale, molâu, zăbavnic, dificil, anevoios, încâlcit, confuz
- iavaș - încet, domol, binișor
Dex șoptit
- șoptit1 1 Șoptire (1). 2 Pe ~e (sau, , pe ~ele) Cu voce scăzută.
- șoptit2, ~ă , 1-2 (Care este rostit) încet (rar) șoptitor (3), șopotit (1-2), șușuit2 (1-2), șoptos.
- ȘOPTÍT1 Șoptire. – șopti.
- ȘOPTÍT2, -Ă, șoptiți, -te, (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – șopti.
- ȘOPTÍT1 Șoptire; șoaptă. În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit. COȘBUC, P. I 142. ◊ În șoptitul izvoarelor și în freamătul codrilor a răsunat... frumoasa noastră doină. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ Pe șoptite = încetișor, în șoaptă; în taină, cu fereală, în surdină. Între felurile de mîncare, îl informă pe șoptite, în ureche, despre calitățile și cusururile fiecăruia. C. PETRESCU, Î. I 281. Se vorbea pe șoptite, dar apăsat și tăios. BART, E. 327. – Formă gramaticală: (în ) șoptite.
- ȘOPTÍT2, -Ă, șoptiți, -ie, (Despre cuvinte) Rostit în șoaptă, încet, (Adverbial) Păsările cîntă mai șoptit. RALEA, O. 118.
- șoptit n. acțiunea de a șopti: a copilei rugăciune tainic un șoptit murmură EM.