Sinonime încătușat

Cuvântul „încătușat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
• snop - fascicul, legătură, mănunchi
• sudură - legătură, lipire, unire, sudare
• valență - legătură, relație, combinație
• zețar - tipograf, culegător
• zgardă - curea, legătoare
• cujbă - chingă, legătură
• împuternicire - autorizație, delegație, mandat, procură, învestire
• închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
• încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
• maldăr - morman, grămadă, mănunchi, legătură, vraf, snop, braț
• mandat - împuternicire, delegație, procură, solie, dispoziție, ordin, instrucțiune
• mănunchi - legătură, snop, buchet, maldăr
• mesager - trimis, sol, delegat, împuternicit, curier, ștafetă, poștă
• misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație

Dex încătușat

• încătușat, ~ă 1-2 Legat (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (; preocupări, sentimente ) Acaparat. 4-5 ( oameni; ) Lipsit de libertate (spirituală).
• ÎNCĂTUȘÁT, -Ă, încătușați, -te, Care este pus în cătușe; legat cu lanțuri, înlănțuit. ♦ Care este lipsit de libertate spirituală. – încătușa.
• cătușa A pune în cătușe.
• încătușa 1-2 A lega pe cineva (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (; preocupări, sentimente ) A acapara. 4-5 ( persoane; ) A lipsi de libertate (spirituală).
• ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, I. A pune cuiva cătușe; a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.
• CĂTUȘÁ I încătușa.
• CĂTUȘÍ IV încătușa.
• ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, I. A pune (cuiva) cătușe; a lega (pe cineva) cu lanțuri. Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. ◊ Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, 2880. ♦ (Despre sentimente, preocupări etc.) A pune stăpînire (pe cineva). Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. – Variante; cătușá I, cătușí (SBIERA, P. 236) IV.

Antonime încătușat

• A încătușa ≠ a descătușa, a dezlănțui

Sinonimul cuvântului încătușat

Testează-te!