Sinonime împuternicire

Cuvântul „împuternicire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mandat - împuternicire, delegație, procură, solie, dispoziție, ordin, instrucțiune
• delegație - procură, sarcină, mandat, reprezentație, solie, misiune
• împuternicit - trimis, delegat, reprezentant, emisar, sol, mandatar, procurator, procurist
• trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
• furniza - a aproviziona, a procura, a livra, a da
• impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
• licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
• misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
• achiziționa - a procura, a face rost, a cumpăra, a dobândi, a strânge
• aproviziona - a procura, a asigura cu...
• cumpăra - a achiziționa, a procura, a obține, a târgui, a mitui
• dobândi - a primi, a câștiga, a obține, a procura, a găsi, a face rost
• exponent - reprezentant, mandatar, împuternicit, delegat

Dex împuternicire

• împuternicire 1 (Rar) Întărire. 2 ~a stupilor Împreunare a stupilor în vederea întăririi stupului rezultat, prin păstrarea indivizilor celor mai puternici. 3 Întrecere în forță împuternicit1 (2). 4 Opintire. 5 însănătoșire. 6 Mandatare. 7 Mandat. 8 Autorizare a cuiva să facă ceva împuternicit1 (6). 9 Din ~a (cuiva) Fiind autorizat de cineva.
• ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – împuternici.
• ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. 1. Autorizare de a face ceva; mandat, procură. Aceasta-i o împuternicire dată de dumneata. NEGRUZZI, S. III 160. ◊ Din împuternicirea cuiva = fiind împuternicit, însărcinat de cineva. 2. (Rar) Întărire, fortificare. Zapis porunci încetarea năvălirii și împuternicirea oștilor în metereze, pînă ce vor sosi alte mașini în locul celor sfărîmate în luptă. VISSARION, B. 338. ♦ Intensificare. Aici, la naturalul prozei se mai adaugă împuternicirea sentimentului prin ritm și muzica rimei. GHEREA, ST. CR. III 381.
• ÎMPUTERNICÍRE ~i f. 1) v. A ÎMPUTERNICI. 2) jur. Act prin care cineva este împuternicit să realizeze o acțiune. A primit ~ specială. /v. a împuternici
• împuternicire f. acțiunea de a împuternici: 1. restabilire; 2. plenipotență, mandat.
• împuternicíre f. Acțiunea de a saŭ de a se împuternici.

Sinonimul cuvântului împuternicire

Testează-te!