Dicționar de sinonime
Sinonime înciuda
Cuvântul „înciuda” are următoarele sinonime:
înciuda ( verb )
- a [se] necăji
- a [se] supăra
- a [se] ciudi
Sinonime Apropiate
- șifona - a boți, a mototoli, a deforma, a se supăra, a se enerva, a se necăji, a se indispune
- întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
- necăji - a supăra, a indispune, a amărî, a mâhni, a întrista, a face sânge rău, a șicana, a sâcâi, a tachina
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- amărî - a supăra, a întrista, a indispune, a necăji, a mâhni
- fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
- formaliza - a se supăra, a se necăji, a se mâhni, a fi jignit
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
- fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
Dex înciuda
- înciuda 1-2 (A fi sau) a face să fie cuprins de ciudă.
- ÎNCIUDÁ, înciudez, I. și (rar) A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă.
- ÎNCIUDÁ, înciudez, I. A fi plin de ciudă; a se supăra, a se necăji. mînia, înfuria. Unul rămîne stingher, se înciudează, zvîrle pe altul de la locul lui, se așază el. SADOVEANU, O. VI 194. Boierul se-nciudează că nu-i în slujbă pus. NEGRUZZI, S. II 182. ◊ Oftau amîndoi după întîmplarea prin care trecuseși, însă mîhnirea lor te înciuda. PAS, Z. I 277.
- A SE ÎNCIUDÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de ciudă. /în + ciudă
- A ÎNCIUDÁ ~éz tranz. rar A face să se înciudeze. /în + ciudă
- înciudà v. a se supăra, a se necăji: boierul înciudat CR. .
- încĭudéz v. tr. Mold. Umplu de cĭudă, supăr, necăjesc, înfuriĭ. V. refl. Mă umplu de cĭudă.
- ÎNCIUDÁ vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.
- ÎNCIUDA a (se) necăji, a (se) supăra, a (se) ciudi.