Dicționar de sinonime
Sinonime fiert
Cuvântul „fiert” are următoarele sinonime:
fiert ( adjectiv )
- clocotit, fierbinte
- fermentat, dospit
- supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
Alte sinonime:
- dat în clocot
- mâhnit
fiert ( substantiv )
- clocot
- clocotire
- fierbere
- colcăială
- fiertură
Sinonime Apropiate
- clocot - fierbere, clocotire, fiertură, agitație, tumult, zbucium, freamăt, tălăzuire, vuiet
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- clocotitor - fierbând, în fierbere, clocotind, năvalnic, aprins, ardent, agitat, nervos, zgomotos
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
- ebuliție - fierbere, înfierbințeală
- regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- spumega - a face clăbuci, a năduși, a fierbe, a se înfuria, a clocoti, a se dezlănțui
- jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
Dex fiert
- fiert1 1-6 Fierbere (1-6).
- fiert2, fiartă 1 ( lichide sau solide aflate într-un lichid) Care a fost suspus fierberii. 2 ( alimente) Preparat prin fierbere. 3 ( rufe) Dezinfectat prin fierbere (2). 4 A o face fiartă A comite o eroare. 5 A nu izbuti a rata. 6 A se face de râs. 7 Supărat. 8 (; prin asemănare cu unele alimente care se întăresc prin fierbere) Tare.
- FIERT1 Faptul de a fierbe. – fierbe.
- FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Necăjit, supărat, amărât. – fierbe.
- FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, 1. (Despre lichide) Care a fost supus fierberii. Apă fiartă. ♦ (Despre alimente sau mîncări) Preparat prin fierbere. Cartofi fierți. ▭ Orzul să mi-l dai fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 3. Gătitu-le-ați ceva bob fiert? CREANGĂ, A. 10. ◊ (Familiar) A o face fiartă = a da greș, a o scrînti, a o face de oaie. 2. Supărat, necăjit, amărît tare. Era fiert de supărare.
- FIERT1 Faptul de a fierbe. 1. Fierbere (1). 2. Fermentare; timpul fermentării (vinului nou). Simina nu a plecat decît abia pe la fiertul vinului. SLAVICI, O. I 213.
- FIERT1 n. 1) v. A FIERBE. 2) Timpul cât durează fermentarea (vinului). /v. a fierbe
- FIERT2 fiártă (~ți, ~te) 1) v. A FIERBE. ◊ A o face fiartă a face o gafă. 2) fig. (despre persoane) Care este fără vigoare; moleșit. /v. a fierbe
- fĭert, fĭártă, V. fert.