Dicționar de sinonime

Sinonime abătut

Cuvântul „abătut” are următoarele sinonime:

abătut ( adjectiv )
  • necăjit
  • supărat
  • deprimat
  • mâhnit
  • amărât
  • demoralizat
Alte sinonime:
  • descurajat
  • deznădăjduit
  • descumpănit
  • melancolic
  • care nu este în apele lui


Sinonime Apropiate

  • amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
  • necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
  • trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
  • mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
  • fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
  • zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
  • îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
  • descurajat - deznădăjduit, demoralizat, descumpănit, deprimat
  • elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
  • afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
  • regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
  • sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
  • ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
  • hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
  • incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor

Dex abătut

  • abătut, ~ă 1 Care este descurajat. 2 Trist.
  • ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, Care este descurajat; trist, deprimat. – abate2.
  • ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, Care este descurajat; trist, deprimat. – Din abattu (modificat după abate2).
  • ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, Descurajat, deprimat, trist. Pricepuse că a scăpat, printr-un mare noroc, de pacostea mezatului, însă figura îi era și acum abătută. PAS, L. I 142. În ziua cînd a fost concediat a venit în prăvălie. Părea extrem de abătut. SAHIA, ,96. Era palid și grozav de abătut pentru prima oară observam cît de tare slăbise în anii din urmă. VLAHUȚĂ, O. A. II 63. Obosită de drum... abătută de mîhnire... ajunse la o căsuță. ISPIRESCU, L. 55.
  • ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, Descurajat, deprimat. – Din abate (după abattu).
  • abătút, -ă adj. Care este descurajat; deprimat, trist. Obosită de drum... abătută de mâhnire... ajunse la o căsuță (ISP.). • pl. -ți, -te. / < fr. abattu, după abate.
  • abătút, -tă, abătuți, -te, Descurajat, deprimat.
  • ABĂTÚT ~tă (~ți, ~te) Care este întristat; descurajat; mâhnit. /<fr. abattu
  • ABĂTUT (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. , 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere.
  • abătut a. (galicism) fig. descurajat: astfel zice Domnul, trist și abătut BOL.


Sinonimul cuvântului abătut

Sinonimul cuvântului abătut


Testează-te!