Sinonime încumeta

Cuvântul „încumeta” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• baza - a se sprijini, a se rezema, a se încrede, a se bizui, a se întemeia, a conta, a crede
• conta - a valora, a însemna, a interesa, a prețui, a se bizui, a se baza, a se sprijini, a se întemeia pe, a se rezema
• întemeia - a înființa, a funda, a ctitori, a constitui, a făuri, a crea, a se baza, a se sprijini, a conta
• miza - a conta, a se baza, a se bizui, a se încrede
• bizui - a conta, a se sprijini, a spera, a se încrede
• cuteza - a îndrăzni, a se încumeta, a manifesta curaj, a risca, a-și permite
• sprijini - a susține, a propti, a fixa, a rezema, a ajuta, a ocroti, a proteja, a sponsoriza, a se baza
• fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
• hazarda - a risca, a se încumeta, a se aventura, a se expune, a încerca
• îmbia - a pofti, a invita, a oferi, a îndemna, a stimula, a ademeni, a amăgi, a ispiti, a momi
• elementar - simplu, primar, rudimentar, accesibil, ușor, natural, de bază, fundamental, esențial
• părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• prevăzut - preliminat, schițat, conceput, previzibil, așteptat, bănuit, scontat, dotat cu, echipat
• prevedea - a anticipa, a se aștepta, a intui, a sconta, a bănui, a prelimina, a preconiza, a prescrie, a stipula

Dex încumeta

• încumeta 1 A avea curaj a cuteza (1), a îndrăzni. 2 (; „în”, „pe”) A se încrede în ceva. 3 A trage pe cineva inima să înceapă o acțiune dificilă. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.
• ÎNCUMETÁ, încúmet, I. 1. A îndrăzni; a cuteza. 2. (Urmat de determinări introduse prin „în”) A se bizui, a se încrede în ceva. – committere.
• ÎNCUMETÁ, încúmet, I. 1. (De obicei urmat de o propoziție completivă introdusă prin «să», de o determinare introdusă prin «la» sau, mai rar, de un infinitiv) A îndrăzni să întreprinzi sau să încerci ceva fără a lua în seamă riscurile, a avea curaj, a cuteza. Să-ți dau, mai tîrzior, Aripi, credință și dor Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. V. 408. Prin apă nu s-a încumetat să treacă. RETEGANUL, P. III 35. Nu mă voi încumeta a spune ceea ce aievea n-am văzut cu ochii. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Rar, urmat de o determinare introdusă prin «în») A se baza, a se bizui pe ceva, a se încrede în ceva. Nelegiuiții se încumetau în mulțimea lor. ISPIRESCU, M. V. 21. – Accentuat și: încumét. - Variante: (învechit și regional) încumătá (BĂLCESCU, O. II 104) I, încuméte (perf. și încumesei, încumes) (ISPIRESCU, L. 219) III.
• A SE ÎNCUMETÁ mă încúmet intranz. 1) (urmat, mai ales, de o propoziție complementară cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a îndrăzni. 2) A avea toată nădejdea; a se încrede. /în + lat. cumeta
• încumăta încumeta
• încumete încumeta
• ÎNCUMÉTE III încumeta.
• ÎNCUMĂTÁ I încumeta.

Antonime încumeta

• A se încumeta ≠ a (se) jena, a se rușina, a se sfii

Sinonimul cuvântului încumeta

Testează-te!