Dicționar de sinonime

Sinonime bizui

Cuvântul „bizui” are următoarele sinonime:

bizui ( verb )
  • a conta
  • a se sprijini
  • a spera
  • a se încrede
Alte sinonime:
  • cuteza
  • încumeta
  • îndrăzni
  • baza
  • a se baza
  • a se lăsa
  • a se fundamenta
  • a se întemeia
  • a se nădăi
  • a se așeza
  • a se încredința
  • a se încumeta
  • a nădăjdui
  • a se semeți
  • a se stărui
  • a miza
  • a se rezema
  • a se lăsa în seama
  • a avea încredere


Sinonime Apropiate

  • baza - a se sprijini, a se rezema, a se încrede, a se bizui, a se întemeia, a conta, a crede
  • miza - a conta, a se baza, a se bizui, a se încrede
  • conta - a valora, a însemna, a interesa, a prețui, a se bizui, a se baza, a se sprijini, a se întemeia pe, a se rezema
  • scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
  • spera - a nădăjdui, a aștepta, a conta, a dori, a aspira, a-și imagina, a prevedea, a crede
  • întemeia - a înființa, a funda, a ctitori, a constitui, a făuri, a crea, a se baza, a se sprijini, a conta
  • nădejde - speranță, încredere, credință
  • părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
  • prevăzut - preliminat, schițat, conceput, previzibil, așteptat, bănuit, scontat, dotat cu, echipat
  • prevedea - a anticipa, a se aștepta, a intui, a sconta, a bănui, a prelimina, a preconiza, a prescrie, a stipula
  • relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
  • scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
  • servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
  • sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
  • sprijini - a susține, a propti, a fixa, a rezema, a ajuta, a ocroti, a proteja, a sponsoriza, a se baza

Dex bizui

  • bizuí 1 A încredința. 2 A se baza. 3 A îndrăzni.
  • BIZUÍ, bízui, IV. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A îndrăzni, a cuteza, a se încumeta să... – Din bizni.
  • BIZUÍ, bízui, IV. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Din bizni.
  • BIZUÍ, bizui și bizuiesc, IV. 1. (Urmat de determinări introduse prin «pe» sau, rar, «în ») A se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama sau în nădejdea cuiva său a ceva. Spînu se zvîrlise în picioare și, bizuit în prăjină... trăsese lîngă el... prada. SADOVEANU, N. F. 102. Se bizuia Lică pe cît se bizuia pe ajutorul stăpînilor săi, dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. Bizuindu-se cu încredere pe reazimul lor ostășesc... petreceau zilele în vesele ospețe. ODOBESCU, S. I 171. ◊ (Mai rar construit cu dativul) Gruie, Gruie, fătul meu, Tu ești mîncat de robie, Nu mă pot bizui ție. ȘEZ. I 110. 2. A se încrede în puterile sale, a cuteza, a se încumeta să... Cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia, pe loc, îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Între toți oamenii din împărăția mea numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU, U. 41.
  • BIZUÍ, bízui, IV. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – bizni.
  • A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni


Sinonimul cuvântului bizui

Sinonimul cuvântului bizui


Testează-te!