Sinonime îndatoritor

Cuvântul „îndatoritor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
• complezent - amabil, serviabil, îndatoritor, binevoitor, atent
• serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
• amabil - binevoitor, gentil, serviabil, simpatic, politicos, cordial, prietenos
• atent - vigilent, treaz, circumspect, cu ochii-n patru, amabil, politicos, civilizat, binevoitor, curtenitor
• galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
• binevoitor - serviabil, amabil, săritor, cumsecade, generos
• curtenitor - politicos, atent, amabil
• cuviincios - respectuos, binecrescut, politicos, atent, decent, educat, la locul său
• pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
• prevăzător - prudent, precaut, circumspect, atent, grijuliu
• prudent - prevăzător, circumspect, precaut, atent, grijuliu, vigilent
• prudență - prevedere, precauție, atenție, vigilență, circumspecție
• treaz - deșteptat, sculat, neadormit, lucid, vigilent, atent
• favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat

Dex îndatoritor

• îndatoritor, ~oare 1 a Care obligă prin purtarea sa pe altul amabil, politicos. 2 Persoană care împrumută pe cineva cu ceva. 3 a Obligatoriu.
• ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + -tor.
• ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, 1. (Despre persoane) Care face sau este gata de a face cuiva un serviciu; serviabil, binevoitor. Fiindcă poate mîine dimineață eu am să plec pînă nu te deștepți dumneata, îți spun de acuma că am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. Aceeași majoritate a propietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaște trebuința de a se desființa claca sau munca îndatoritoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 161.
• ÎNDATORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îndatorează. 2) rar Care trebuie îndeplinit neapărat; obligatoriu. /a (se) îndatori + suf. ~tor
• îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator.
• îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil.
• ÎNDATORITÓR adj. v. serviabil.
• ÎNDATORITOR amabil, binevoitor, serviabil, complezent, (rar) prevenitor, săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)

Sinonimul cuvântului îndatoritor

Testează-te!