Sinonime îndestulător

Cuvântul „îndestulător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
• îndeajuns - destul, suficient, îndestul
• destul - deajuns, suficient, berechet, prea mult, gata!, ajunge!, termină!, stop!, sfârșește!
• prisosi - a fi în plus, a rămâne, a avea destul, a dispune
• prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
• răscumpăra - a plăti, a recompensa, a obține (prin schimb), a face destul, a ispăși, a salva
• saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
• incomplet - lacunar, fragmentar, parțial, insuficient, cu lipsuri
• îmbelșugare - belșug, abundență, îndestulare, opulență, prisos
• belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
• convenabil - bun, corespunzător, potrivit, acceptabil, mulțumitor, avantajos, adecvat
• copios - abundent, îmbelșugat, bogat, îndestulat
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere

Dex îndestulător

• îndestulător, ~oare 1 a Care este în cantitate suficientă. 2 a Care satisface mulțumitor, satisfăcător. 3 Îndeajuns.
• ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + -ător.
• ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, Care e din belșug, care satisface nevoile, îndestulează, mulțumește. Pe unde le ducea el, pășunea era mai cu gust și mai îndestulătoare. ISPIRESCU, L. 230. Ieși deodată din pămînt o masă încărcată cu fel de fel de bucate îndestulătoare. POPESCU, B. II 94. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. Cînd țăranul adoptă pe «onoare», are intuiția că «cinste» nu lămurește îndestulător ce vrea el să spuie. SADOVEANU, E. 34.
• ÎNDESTULĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care îndestulează; mulțumitor; satisfăcător. /a îndestula + suf. ~ător
• ÎNDESTULĂTÓR1 adv. Cu îndestulare; în mod satisfăcător. /a îndestula + suf. ~ător
• îndestulător a. de ajuns.
• îndestulătór, -oáre adj. Destul, suficient: proviziunĭ îndestulătoare. Satisfăcător: răspuns îndestulător.
• ÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. suficient. 2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~oare.)
• ÎNDESTULĂTOR 1. destul, suficient, bugăt. (Provizii ~.) 2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)

Sinonimul cuvântului îndestulător

Testează-te!