Dicționar de sinonime
Sinonime îndrumător
Cuvântul „îndrumător” are următoarele sinonime:
îndrumător ( adjectiv )
- ghid
- călăuză
- cicerone
- povățuitor
- sfătuitor
- sfetnic
- mentor
- dascăl
- povață
- tocmitor
- călăuzitor
- îndreptător
- purtător
- indicator
- învățător
îndrumător ( substantiv )
- călăuză
- ghid
- îndreptar
- îndrumar
- vademecum
- praveț
- cicerone
- povățuitor
- sfătuitor
- sfetnic
- mentor
- dascăl
- povață
- tocmitor
- călăuzitor
- îndreptător
- purtător
- indicator
- indicativ
- învățător
Sinonime Apropiate
- mentor - îndrumător, călăuză, povâțuitor, sfătuitor, sfetnic
- călăuză - ghid, îndrumător, povățuitor, cicerone, mentor
- sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
- vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
- ghid - călăuză, îndreptar, cicerone, busolă
- învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
- consilier - îndrumător, sfătuitor, conducător, ghid, sfetnic
- far - reflector, proiector, ghid, călăuză, îndrumător
- indicativ - îndrumător, indicator, arătător
- busolă - compas, ghid, călăuză, cicerone
- dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
- povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- institutor - învățător, dascăl
- îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
Dex îndrumător
- îndrumător, ~oare 1-6 , a (Persoană) care îndrumă (1-2, 4) călăuzitor. 7 Lucrare care îndrumă într-un domeniu.
- ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, ) Lucrare care îndrumă într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + -ător.
- ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, ) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + -ător.
- ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, ) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.
- ÎNDRUMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care îndrumează; care orientează; călăuzitor. Carte ~oare. /a îndruma + suf. ~ător
- gestionár-îndrumătór Gestionar cu funcția de îndrumător ◊ „Fostul gestionar-îndrumător la Întreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat în fața justiției pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + îndrumător)
Sinonimul cuvântului îndrumător