Dicționar de sinonime

Sinonime mentor

Cuvântul „mentor” are următoarele sinonime:

mentor ( substantiv )
  • îndrumător
  • călăuză
  • povâțuitor
  • sfătuitor
  • sfetnic
Alte sinonime:
  • povățuitor
  • preceptor
  • educator


Sinonime Apropiate

  • călăuză - ghid, îndrumător, povățuitor, cicerone, mentor
  • sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
  • consilier - îndrumător, sfătuitor, conducător, ghid, sfetnic
  • far - reflector, proiector, ghid, călăuză, îndrumător
  • învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
  • stegar - portdrapel, conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
  • vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
  • ghid - călăuză, îndreptar, cicerone, busolă
  • indicativ - îndrumător, indicator, arătător
  • busolă - compas, ghid, călăuză, cicerone
  • dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt

Dex mentor

  • mentor 1 Educator. 2 (; Bot) Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără. 3 Conducător spiritual.
  • MÉNTOR, mentori, Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale. – Din , mentor, Mentor.
  • MÉNTOR, mentori, Povățuitor, îndrumător, călăuzitor, preceptor; educator. Am apucat pe cărarea de care îmi vorbise mentorul meu și m-am tot dus spre miazăzi. SADOVEANU, N. F. 58. Dinu Păturică salută pe mentorul său și plecă înainte, mulțumit de povețele lui. FILIMON, C. 87.
  • MÉNTOR 1. Preceptor, educator; îndrumător, povățuitor. 2. Plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. .
  • MÉNTOR 1. preceptor, educator; îndrumător. 2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor)
  • MÉNTOR ~i m. Îndrumător spiritual experimentat. /<fr., lat. mentor, germ. Mentor
  • Mentor m. 1. Mit. înțelept grec căruia Ulyse încredința educațiunea lui Telemac; 2. fig. sfetnic sau conducător luminat.
  • MÉNTOR s. v. călăuză, îndrumător, povățuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
  • mentor CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC.
  • Mentor, fiul lui Alcimus și prietenul credincios al lui Odysseus. A fost lăsat de către erou la plecarea sa spre Troia să-i păzească casa și familia în Ithaca.


Sinonimul cuvântului mentor

Sinonimul cuvântului mentor


Testează-te!