Dicționar de sinonime
Sinonime mentor
Cuvântul „mentor” are următoarele sinonime:
mentor ( substantiv )
- îndrumător
- călăuză
- povâțuitor
- sfătuitor
- sfetnic
Alte sinonime:
- povățuitor
- preceptor
- educator
Sinonime Apropiate
- călăuză - ghid, îndrumător, povățuitor, cicerone, mentor
- sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
- consilier - îndrumător, sfătuitor, conducător, ghid, sfetnic
- far - reflector, proiector, ghid, călăuză, îndrumător
- învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
- stegar - portdrapel, conducător, șef, ideolog, spiritus rector, îndrumător
- vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
- ghid - călăuză, îndreptar, cicerone, busolă
- indicativ - îndrumător, indicator, arătător
- busolă - compas, ghid, călăuză, cicerone
- dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
Dex mentor
- mentor 1 Educator. 2 (; Bot) Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără. 3 Conducător spiritual.
- MÉNTOR, mentori, Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale. – Din , mentor, Mentor.
- MÉNTOR, mentori, Povățuitor, îndrumător, călăuzitor, preceptor; educator. Am apucat pe cărarea de care îmi vorbise mentorul meu și m-am tot dus spre miazăzi. SADOVEANU, N. F. 58. Dinu Păturică salută pe mentorul său și plecă înainte, mulțumit de povețele lui. FILIMON, C. 87.
- MÉNTOR 1. Preceptor, educator; îndrumător, povățuitor. 2. Plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. .
- MÉNTOR 1. preceptor, educator; îndrumător. 2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor)
- MÉNTOR ~i m. Îndrumător spiritual experimentat. /<fr., lat. mentor, germ. Mentor
- Mentor m. 1. Mit. înțelept grec căruia Ulyse încredința educațiunea lui Telemac; 2. fig. sfetnic sau conducător luminat.
- MÉNTOR s. v. călăuză, îndrumător, povățuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
- mentor CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC.
- Mentor, fiul lui Alcimus și prietenul credincios al lui Odysseus. A fost lăsat de către erou la plecarea sa spre Troia să-i păzească casa și familia în Ithaca.