Sinonime înfeudare

Cuvântul „înfeudare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• servitute - aservire, subjugare, robie, dependență
• sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
• sclavie - sclavaj, robie
• șerbie - iobăgie, servitute, aservire
• smerenie - umilință, supunere, modestie
• umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
• umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
• fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
• genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
• indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
• insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
• ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
• bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
• captivitate - robie, prizonierat, sclavie
• conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)

Dex înfeudare

• înfeudare 1 Acordare cuiva a unui bun ca feudă. 2 Aderare totală la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul era angajat față de suzeran. 3 Subordonare totală față de cineva. 4 Supunere.
• ÎNFEUDÁRE, înfeudări, Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire. – înfeuda.
• ÎNFEUDÁRE Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire. – înfeuda.
• ÎNFEUDÁRE Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, subjugare, înrobire, încătușare. Politica de înfeudare a țării trusturilor imperialiste, și de pregătire a războiului antisovietic a provocat grele suferințe maselor populare din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, 2586. – Pronunțat: -fe-u-.
• ÎNFEUDÁRE Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robie. .
• înfeuda 1 A da cuiva un bun ca feudă. 2-3 A adera cu totul la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul se angaja față de suzeranul său. 4 A supune. 5 A se subordona întru totul unei persoane.
• ÎNFEUDÁ, înfeudez, I. A supune, a robi. ♦ A se subordona întru totul unei persoane. – Din inféoder, infeodare.
• ÎNFEUDÁ, înfeudez, I. A supune, a subjuga, a înrobi, a încătușa. ♦ (Construit cu dativul) A se integra cu totul într-o activitate dăunătoare, a recunoaște o supremație, a se lăsa subjugat, a-și pierde libertatea de acțiune. Dușmanul de clasă... s-a înfeudat din ce în ce mai complet serviciilor secrete străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 120, 11/1. – Pronunțat: -fe-u-.

Sinonimul cuvântului înfeudare

Testează-te!