Dicționar de sinonime
Sinonime îngemănare
Cuvântul „îngemănare” are următoarele sinonime:
îngemănare ( substantiv )
- amestecare
- îmbinare
- împerechere
- împreunare
- unire
- geminație
Sinonime Apropiate
- combinație - îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare, aranjament, plan, proiect, urzire
- împletire - tricotaj, cablaj, îmbinare, unire, amestec
- joncțiune - unire, asamblare, împreunare, racord
- amestec - imixtiune, ingerință, intervenție, participare, combinare, împreunare, unire, aliaj, melanj
- sinod - sobor, conciliu, reunire
- sudură - legătură, lipire, unire, sudare
- ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
- șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
- fraternizare - înfrățire, unire, solidarizare, asociere
- goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
- coaliție - alianță, unire, asociere, înțelegere, convenție
- colecție - culegere, adunare, reunire
- conciliere - unire, acord, armonie, împăcare
- confluență - reunire, întâlnire, răscruce
- cratimă - liniuță de unire, linioară
Dex îngemănare
- îngemănare 1 Unire. 2 Împreunare. 3 Îmbinare. 4 Amestecare.
- ÎNGEMĂNÁRE Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – îngemăna.
- ÎNGEMĂNÁRE (Mai ales poetic) Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, împreunare, îmbinare. Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30.
- ÎNGEMĂNÁRE Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. .
- îngemănare f. îmbinare: îngemănarea a două raze de lumină.
- îngemănáre f. Acțiunea de a saŭ de a se îngemăna, îmbinare.
- ingemena îngemăna
- îngemăna 1-2 A (se) uni strâns. 3-4 A (se) împreuna. 5-6 A (se) îmbina. 7-8 A (se) amesteca. 9 (; rumegătoare) A avea copita spintecată în două.
- ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, I. și A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. – ingeminare.
- ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn, I. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.