Dicționar de sinonime
Sinonime combinație
Cuvântul „combinație” are următoarele sinonime:
combinație ( substantiv )
- îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare
- aranjament, plan, proiect, urzire, calcul, acord, pact
Alte sinonime:
- gând
- idee
- intenție
- socoteală
- compus
- corp compus
- amestec
- înțelegere
- combinare
- unire
- melanj
- mixtură
- contract
- convenție
- învoială
- învoire
- legământ
- tranzacție
- legătură
- târg
- tocmeală
- tocmire
- prinsoare
- așezământ
- cuvânt
- simfonie
- sulf
- șart
- șustă
- amalgam
- asociere
- întâlnire de dragoste
- manevră
- sinteză
- combinațiune
Sinonime Apropiate
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
- preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
- proiect - plan, program, schiță, inițiere, prevedere, preocupare
- proiecta - a plănui, a pune la cale, a intenționa, a prelimina, a gândi, a preconiza, a contura, a profila, a azvârli
- speculație - combinație, calcul, speculă
- tentativă - încercare, intenție, plan, proiect
- tramă - intrigă, plan, combinație, complot
- intenționa - a plănui, a gândi, a proiecta, a-și propune
- joncțiune - unire, asamblare, împreunare, racord
- legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
- afacere - treabă, acțiune, chestiune, combinație, aranjament, învârteli, alișveriș, tranzacție, bișniță
- calcula - a socoti, a număra, a măsura, a combina, a aranja, a plănui, a aprecia, a evalua, a estima
- convenție - înțelegere, acord, legământ, pact, contract, tratat
Dex combinație
- combinație 1 Îmbinare. 2 Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă. 3 Substanță obținută în urma unei combinații (2). 4 A intra în ~ cu cineva A se asocia cu cineva. 5 Aranjament. 6 (; ; ) Tonuri de ~țiune Tonurile secundare care apar între tonurile primare. 7 ~țiune diferențială Diferența dintre vibrațiile tonurilor primare. 8 (; ; ) ~iune sumară Combinație rezultată din suma vibrațiilor tonurilor primare. 9 ~ organometalică Combinație organică ce conține un atom de metal legat de radicalul organic.
- COMBINÁȚIE, combinații, 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. Aranjament, plan; calcul. ◊ A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. – Din combinatio, -onis.
Sinonimul cuvântului combinație