Dicționar de sinonime

Sinonime înrudi

Cuvântul „înrudi” are următoarele sinonime:

înrudi ( verb )
  • a se înnemuri
  • a se rudi


Sinonime Apropiate

  • genealogie - spiță, ascendență, înrudire, filiație
  • adiacent - alăturat, anexat, contiguu, înrudit, învecinat
  • afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
  • apartenență - înrudire, dependență, legătură
  • asemănător - similar, analog, înrudit, asemenea, apropiat, potrivit
  • corespondent - asemănător, similar, potrivit, înrudit, coerent, jurnalist, colaborator
  • apropiat - similar, înrudit, asemenea, prieten, amic, intim
  • savant - erudit, învățat, maestru, creator
  • strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
  • știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
  • umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
  • frust - rudimentar, nefasonat, nelucrat, simplu
  • înapoiat - necivilizat, neevoluat, primitiv, rudimentar, retrograd, reacționar, arierat, întârziat, redus
  • luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
  • nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi

Dex înrudi

  • înrudi 1-2 (A fi sau) a deveni rudă cu cineva a se înnemuri (1-2). 3 A avea caractere esențiale comune cu cineva sau ceva.
  • ÎNRUDÍ, înrudesc, IV. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri2. 2. A avea caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă.
  • ÎNRUDÍ, înrudesc, IV. (Urmat de determinări introduse prin «cu») 1. A fi rudă cu cineva. 2. A avea caractere esențiale comune cu cineva. – Variantă: (învechit) rudí (GHICA, S. 267, ȘEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) IV.
  • A SE ÎNRUDÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni rudă (unul cu altul); a se înnemuri. 2) A fi rudă (unul cu altul). 3) fig. A căpăta trăsături comune. /în + rudă
  • înrudì v. a fi rudă: un țigan ce se înrudea cu un boier. V. rudă.
  • RUDÍ IV înrudi.
  • înrudésc și rudésc v. tr. (d. rudă 1). Fac rudă. V. refl. Mă fac rudă, mă încuscresc. Îs rudă: familiile noastre se înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se înrudesc. V. cumetresc.
  • rudésc, V. înrudesc.
  • ÎNRUDÍ vb. (Mold. și Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
  • ÎNRUDI ( și ) a se înnemuri, a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)


Sinonimul cuvântului înrudi

Sinonimul cuvântului înrudi


Testează-te!