Dicționar de sinonime

Sinonime înstărit

Cuvântul „înstărit” are următoarele sinonime:

înstărit ( adjectiv )
  • bogat
  • avut
  • situat
  • chiabur
  • cuprins
  • bănos
  • găzdac
  • taxidit
  • căpătuit
  • chivernisit
  • îmbogățit
  • înavuțit
  • pricopsit
  • ajuns
  • cu stare
  • cu cheag


Sinonime Apropiate

  • bogat - înstărit, avut, bogătaș, cu cheag, cu stare, prosper, cuprins, pricopsit, roditor
  • ajuns - căpătuit, îmbogățit, pricopsit, cu cheag, parvenit
  • chiabur - înstărit, bogat, bogătan, avut, căpătuit
  • avut - bogat, înstărit, bogătan, bogăție, avere, stare
  • situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
  • avuție - avere, stare, bogăție, bani, patrimoniu, posesiune
  • bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
  • barosan - mare, grozav, imens, enorm, bogat, înstărit, cu cheag
  • poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
  • situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
  • soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
  • ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
  • îmbogăți - a (se) înavuți, a se ajunge, a (se) căpătui, a (se) înstări, a (se) pricopsi, a (se) mări, a (se) dezvolta, a (se) amplifica
  • împrejurare - caz, circumstanță, situație, stare, condiție, postură, ocazie, prilej, moment
  • înavuți - a se îmbogăți

Dex înstărit

  • înstărit, ~ă Bogat.
  • ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – înstări.
  • ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, Cu stare, bogat, avut. Gospodărie colectivă înstărită.
  • înstări 1-2 A (se) îmbogăți.
  • ÎNSTĂRÍ, înstăresc, IV. și A (se) îmbogăți. – În + stare.
  • ÎNSTĂRÍ, înstăresc, IV. A se îmbogăți, a se înavuți, a face stare. În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.
  • A ÎNSTĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuți. /în + stare
  • A SE ÎNSTĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înavuți. /în + stare
  • înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.
  • înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc.


Antonime înstărit

  • Înstărit ≠ nevoiaș
  • A se înstări ≠ a sărăci


Sinonimul cuvântului înstărit

Sinonimul cuvântului înstărit


Testează-te!