Dicționar de sinonime
Sinonime înstărit
Cuvântul „înstărit” are următoarele sinonime:
înstărit ( adjectiv )
- bogat
- avut
- situat
- chiabur
- cuprins
- bănos
- găzdac
- taxidit
- căpătuit
- chivernisit
- îmbogățit
- înavuțit
- pricopsit
- ajuns
- cu stare
- cu cheag
Sinonime Apropiate
- bogat - înstărit, avut, bogătaș, cu cheag, cu stare, prosper, cuprins, pricopsit, roditor
- ajuns - căpătuit, îmbogățit, pricopsit, cu cheag, parvenit
- chiabur - înstărit, bogat, bogătan, avut, căpătuit
- avut - bogat, înstărit, bogătan, bogăție, avere, stare
- situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
- avuție - avere, stare, bogăție, bani, patrimoniu, posesiune
- bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
- barosan - mare, grozav, imens, enorm, bogat, înstărit, cu cheag
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
- îmbogăți - a (se) înavuți, a se ajunge, a (se) căpătui, a (se) înstări, a (se) pricopsi, a (se) mări, a (se) dezvolta, a (se) amplifica
- împrejurare - caz, circumstanță, situație, stare, condiție, postură, ocazie, prilej, moment
- înavuți - a se îmbogăți
Dex înstărit
- înstărit, ~ă Bogat.
- ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – înstări.
- ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, Cu stare, bogat, avut. Gospodărie colectivă înstărită.
- înstări 1-2 A (se) îmbogăți.
- ÎNSTĂRÍ, înstăresc, IV. și A (se) îmbogăți. – În + stare.
- ÎNSTĂRÍ, înstăresc, IV. A se îmbogăți, a se înavuți, a face stare. În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.
- A ÎNSTĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuți. /în + stare
- A SE ÎNSTĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înavuți. /în + stare
- înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.
- înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc.
Antonime înstărit
- Înstărit ≠ nevoiaș
- A se înstări ≠ a sărăci