Sinonime însura

Cuvântul „însura” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• căsătorit - familist, însurat, măritat, cununat
• căsători - a se însura, a se1 mărita, a se uni, a se nunti
• căsătorie - mariaj, căsnicie, matrimoniu, însoțire, însurare, măritiș
• cununa - a (se) căsători, a face nuntă
• familist - căsătorit, însurat, cu familie
• pirostrie - crăcană, cunună, coroană
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• trăsnaie - năzbâtie, poznă, șotie, boacănă
• ghirlandă - cunună, coroană, împletitură
• ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
• încorona - a încununa, a termina, a încheia, a fini
• jumătate - doime, a doua parte, pe din două, mijloc, centru, soție, nevastă
• mariaj - căsătorie
• matrimoniu - căsătorie, căsnicie
• mărita - a căsători

Dex însura

• însura1 1-2 vrtf ( bărbați) A (se) căsători. 3 (Pop; ) A se ~ cu căcatul după ureche (cu buricul neuscat) A se însura prea tânăr. 4 A se uni. 5 A se descotorosi de cineva. 6 A omorî pe cineva.
• însura2 ( încălțăminte) A pingeli.
• ÎNSURÁ, însór, I. și (Despre bărbați) A (se) căsători. – Probabil *inuxorare (< uxor „soție”).
• ÎNSURÁ, însór, I. (Despre un bărbat) A lua în căsătorie o femeie; a se căsători. Se însurase cu o fată frumoasă și harnică. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Făt-Frumos nu făcuse nuntă cînd s-a însurat. CREANGĂ, P. 102. Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură cu jupîneasa Mărica. NEGRUZZI, S. I 246. Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 365. ◊ Văd, gîndul tău se-nsoară Cu-a mea dorință. ALECSANDRI, T. II 88. ◊ Să-l port cu vorbe că l-oi însura cu Măndica. ALECSANDRI, T. I 318. Matei Basarab... îl făcu postelnic mare și îl însură cu Ilinca. BĂLCESCU, O. I 98. ◊ (Glumeț) Gînsacul, dorit de gîște, țipa cît îi lua gura... Lască te-nsor eu și pe tine acuși, măi buclucașule! CREANGĂ, P. 43.
• A SE ÎNSURÁ mă însór intranz. (despre bărbați) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex femeiesc. /<lat. inuxorare
• A ÎNSURÁ însór tranz. A face să se însoare. /<lat. inuxorare
• însurà v. a pune căpute, a pingeli încălțămintei. .
• însurà v. 1. a se căsători (vorbind de bărbați); 2. fig. a se împreuna: gândul tău se ’nsoară cu a mea voință AL. ghirlanda ce se ’nsoară cu silfele ușoare EM. .

Sinonimul cuvântului însura

Testează-te!