Dicționar de sinonime

Sinonime căsători

Cuvântul „căsători” are următoarele sinonime:

căsători ( verb )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

căsătorit - familist, însurat, măritat, cununat
mărita - a căsători
căsătorie - mariaj, căsnicie, matrimoniu, însoțire, însurare, măritiș
familist - căsătorit, însurat, cu familie
fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
îndeaproape - atent, minuțios, amănunțit, meticulos, exigent
mariaj - căsătorie
matrimonial - conjugal, casnic, marital, domestic
matrimoniu - căsătorie, căsnicie
măritiș - căsătorie
menaj - gospodărie, casă, căsătorie, căsnicie, familie
minuțios - scrupulos, meticulos, migălos, exigent, atent, amănunțit, riguros, serios, grijuliu
becher - burlac, neînsurat, holtei, celibatar
burlac - celibatar, neînsurat, flăcău, becher, cavaler
celibatar - necăsătorit, holtei, burlac, cavaler, june, becher

căsătorí 1-2 A (se) uni prin căsătorie (1) (cu cineva).
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. și A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător ( „soț” < casă1 + -ător).
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. A se uni prin căsătorie; (despre femei) a se mărita, (despre bărbați) a se însura. Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349. ♦ (Rar) A uni, prin căsătorie; a fi de acord cu căsătoria fiicei sale (sau a fiului său). Am fete de căsătorit. ALECSANDRI, T. I 135.
CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. și A (se) uni prin căsătorie. – Din căsător .
A SE CĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bărbați sau femei) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex opus. /Din înv. căsător
A CĂSĂTORÍ ~ésc tranz. A face să se căsătorească. /Din înv. căsător
căsători v. 1. a uni pe un bărbat cu o femeie prin căsătorie: 2. fig. a asocia, a uni; 3. a lua de bărbat, de soție. .
căsătór căsătoriu
căsătoriu 1-2 , (Om) căsătorit (1). 3 Tată într-o familie (care are responsabilitatea întreținerii casei).
căsătór m. (adj. verbal d. căsez, așez la casa luĭ). Vechĭ. Cap de familie. Soț, bărbat.

Sinonimul cuvântului căsători